Home Opinie Haosul ca realitate cotidiană

Haosul ca realitate cotidiană

by Ioana Popescu

În ultimele 48 de ore, toate posturile de televiziune transmit în direct sau în reluare enormele cozi cu care cetăţenii au a se confrunta pentru a-şi plăti nenumăratele obligaţii faţă de stat. Aceşti cetăţeni nu sunt orice fel de cetăţeni. Ei reprezintă partea cea mai dinamică şi cea mai creativă a societăţii româneşti. Numai aceşti oameni mai pot scoate România din groapa în care se află prin creativitatea minţii lor. Oare este întâmplător ca guvernul îşi bate joc, intenţionat sau nu, tocmai de această categorie socială?

Nu trebuie scăpate din vedere nici reacţiile contradictorii ale principalilor protagonişti politici.

Domnul prim ministru, în cel mai pur stil comunist, neagă evidenţa. Ministrul Muncii, mai puţin inspirat decât şeful său, intră într-o controversaţie neprotocolară cu jurnaliştii, susţinând de fapt caracterul aproximativ al aplicării legii.

Ministrul Finanţelor îi acuză pe jurnalişti de evaziune fiscală atâta vreme cât, consideră domnia sa, aceştia nu sunt autentici creatori asemeni sculptorilor, scriitorilor sau compozitorilor.

Tehnica de comunicare şi propagandă prin care negând o realitate o faci să dispară era extrem de cunoscută tuturor regimurilor autoritare, de la cel fascist la cel comunist.

Daca declari că o realitate nu există şi insişti în această construcţie poţi spera că la un moment dat că publicul neinformat va ajunge să creadă că ea nu există.

Din nefericire pentru aceşti domni, societatea românească beneficiază astăzi de mijloace de informare în masă cât se poate de eficiente.

Toate acestea fac ca numărul celor neinformaţi să fie din ce în ce mai mic, iar eficienţa tehnicilor lor propagandistice din ce în ce mai şchioape.

Nu este mai puţin adevărat, într-o societate atât de haotică şi bulversată cum este societatea românească de astăzi, inducerea repetată prin mijloace de comunicare în masă a imaginii haosului, oricât de adevărate ar fi acestea, nu fac decât să amplifice stresul social. Televiunile deci fac pe de o parte un bine societăţii româneşti atunci când o informează, pe de altă parte fac un rău suferindei societăţi româneşti atunci când îi arată zilnic cât de gravă e suferinţa de care aceasta este afectată.

Democraţia cere însa şi sacrificii. Între suferinţa creată de exprimarea unui adevăr şi ascunderea acestuia orice om raţional va alege întotdeauna adevărul.

You may also like

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai recente

Actualitate

Economie

Stiinta

@2023 – Expres Magazin. Toate drepturile, rezervate.