Citesc cu uimire știrea conform căreia ANAF dorește să confiște casele , mașinile de lux sau alte bunuri proprietarilor și administratorilor firmelor care au datorii la stat.
Corect ar fi fost ( ar fi util de citit la ANAF experiența argentiniană din perioada 1998-2002. Ref : James Petras : ” Agentina- Depression, Revolt and Recovery. Oxford 2013.) să se înceapă un proces de analiză caz cu caz, să se determine cauzele întârzierilor sau neplatei și să se negocieze o eșalonare a datoriei. Posibilitatea dată unui patron sau adminmistrator de a-și continua activitatea prin eșalonarea datoriei ar fi reprezentat o serioasă motivare a acestora și o cale sigură pentru ANAF de a-și recupera datoria.
Măsura ar fi greșită și din punct de vedere socio-structural deoarece o mare parte a patronilor și administratorilor sunt reprezentanți ai clasei mijlocii. Prin umilirea și pauperizarea acestora se pierde impactul pozitiv-decisiv pe care clasa mijlocie îl are în dezvoltarea economică și socială.
De ce este arbitrară?
Deoarece nu se poate generaliza cuplabilitatea patronului sau a administratorului în ceea ce privește întârzierea sau neplata dărilor la ANAF. Există o multitudine de cauze dar important este să se cunoască reponsabilitatea directă a persoanelor. Multe din cauze sunt de natură obiectivă : recesiunea mediului de afaceri național și internațional, dinamica ratei de schimb, condițiile meteo sau nepla de către stat a facturilor și TVA-ului către firme. Iată cum devine extrem de arbitrară decizia culpabilizării personale a patronului și de ce s-ar cere, și din acest motiv, o analiză caz cu caz. Problema este dacă o astfel de analiză este posibilă dat fiind lipsa de personal și de proceduri adecvate ? Evident nu este posibil, lăsând cale liberă generalizărilor și subiectivismului sau poate chiar a partizanatului politic
O altă întrebare : cum se va determina gradul în care patronul aflat în culpă duce o viață ” de abundență”, considerată a fi prea îmbelșugată pentru datoria pe care o are ? Cum se măsoară, cu ce standarde ? Există coeficienți de egalitarism ca în comunism?
Ar mai trebui spus că proprietatea privată este apărată constituțional și că atacul asupra ei se poate face doar prin instanță dacă s-a dovedit că are o proveniență ilegală.
1 comment
sa nu ne ascundem dupa degete, d-le Cosea! ceea ce sustineti Dvs nu este dreptul la a doua sansa al celor onesti ci sansa escrocilor de a scapa de cuvenita executare silita! daca ati fi scris acest text cu referire la, sa zicem, Norvegia, v-as fi crezut, insa intr-o tara unde abunda mizeria morala iar averile se fac preponderent din „tepe”, a veni cu asemenea teorii devine ridicol.