Gabriel Cotabiță povestește ce s-a întâmplat cât timp a fost în comă: Lumina albă o vezi dacă vrei să mori, tot ce am văzut în jurul meu a fost culoare închisă.Eu am fost foarte liniștit, nu mai știu nimic, cum am ajuns acolo nu știu

Despre lumea de dincolo, Gabriel Cotabiță își amintește  „Prima călătorie a fost prin Evul Mediu, cu niște cavaleri, care se luptau de zor. N-am stat foarte mult acolo. Dar, atenție, să nu cumva să înțelegi că făceam parte, totul era ca și cum mi se povestea. Eram spectator. Mie mi-a plăcut întotdeauna zona asta medievală și am zis, zic acum că s-au făcut trimiteri către ceva ceea ce-mi place. Eu mă gândeam că eram în somn și că mă pregăteam că mă duc să cânt de Revelion la Brașov, asta era problema, că de ce nu mă lasă ăia să mă duc la Brașov, că am de cântat Revelionul, că asta era discuția pe care am avut-o cu oamenii de acolo. Cred că am distrus-o pe o asistentă pentru că am de cântat Revelionul. Când vine cineva și-ți spune că ‘Nu ai să pleci încă’, ți se spune clar, nu pleci încă, atunci n-am înțeles, acum am înțeles. Ăsta era mesajul. Apoi m-a plimbat, am văzut lumea, am fost în Roma, în Filipine- eu n-am fost niciodată în Filipine, am fost în Australia pe aceeași scenă pe care am fost acum câțiva ani și simțeam că mă reîntâlnesc cu personajele de atunci. Au fost așa niște locuri care-mi dădeau puterea să cred că încă nu am terminat ce aveam de făcut. Chestia asta mi s-a confirmat ulterior. Sunt mesaje pe care le simți în interiorul minții nu le citești”.

Gabriel Cotabiță a mai spus că „lumina albă o vezi dacă vrei să mori, tot ce am văzut în jurul meu a fost culoare închisă. În Australia, totul era însorit, am văzut cangurii. Erau momentele în care mă trezeam și mă speriau asistentele, am avut două asistente care s-au purtat cu mine excepțional, dar eu le-am chinuit un pic, mi-au spus că le-am amenințat că vreau să le bat. Se spune că tot ce ești acolo în momentul ăla ești ce n-ai fost niciodată, eu n-am fost niciodată violent”