Home Actualitate Economia părului cărunt

Economia părului cărunt

by Mircea Cosea

     Economia părului cărunt sau ”Silver Economy” este în literatura occidenată considerată o nouă ramură a științei economice. Nu înseamnă economia argintului și nici economia de argint ci economia persoanelor în vârstă cu părul alb sau cărut, ca strălucirea argintului.

      Comparația cu argintul este frumoasă dar problematica acestei economii este urâtă căci, în întrega lume, viața acestei categorii a populației este din ce în ce mai grea, mai umilitoare și mai descurajatoare. Mizeria, stricto senso, nu mai este o metaforă și nici o licență poetică. Este, pur și simplu, mizerie și sărăcie, deznădește și izolare, marginalizare și sacrificare pe altarul unei societăți din ce în ce mai înstrăinată de valorile tradiționale ale solidarității dintre generații.

     Silver Economy a apărut ca o consecință a conștientizării defectelor, poate chiar a eșecului, modelului social al capitalismului consumatorist.Criza economică mondială nu a făcut decât să reveleze și mai contrastant fotografia injustiției economice și morale la care o economie de piață, considerată performantă, condamnă la excludere pe aceia care nu mai pot fi prezenți pe piața muncii.

Este momentul în care inconsecvența și defectele mecanismelor pieții libere și concurenționale au readus în discuție trei probleme majore ale societății moderne :

rolul statului în economie; sustenabilitatea economiei din punctul de vedre al transferului de valoare și al solidarității dintre generații; acomodarea modelui social cu cel economic.Sunt probleme cu un grad înalt de complexitate nu numai ideologică dar și operțională ceea ce face că progrese importante în planul sistemelor de pensii și al inserării în societății a vârstei a treia să se lase încă așteptate.

   Este normal ca, în preajma alegerilor, guvernele să fie mai active în promovarea unor politici de tip silver economy, având în vedere inevitabilul lor accent populist.

  Din acest punct de vedere este interesant de analizat și elementele cuprinse în programele candidaților la presedenție, în special în programul domnului Ponta.

  Pornind de la convingerea – se arată în program – că sustenabilitatea unui sistem de pensii ţine de aplicarea principiului contributivităţii, prin acumulare, şi al responsabilităţii individuale, se preconizează dezvoltarea unui sistem de pensii durabil, bazat pe conturi individuale de economisire care să preia, ca pondere, un procent tot mai mare din venitul de înlocuire şi totodată din venitul total al asigurărilor sociale ale asiguratului. Se mai prevede introducerea sistemului facultativ de pensii ocupaţionale, bazat pe contribuţia asiguratului şi a angajatorului, pornind de la specificul unor profesii sau domenii de activitate .

  Nimeni nu ar putea contesta valabilitatea teorietică a acestor măsuri și nici încercarea  de a ameliora situația extrem de dificilă a finanțării sistemului de pensii și a aplatizării unor nedreptăți dar pot oare aceste măsuri să fie introduse, fie din punctul de vedere al existenței instrumentarului instituțional necesar, fie din punctul de vedere al apariției unor efecte perverse periculoase ?

 Părerea mea este că , deocamdată, ar fi extrem de dificilă introducerea lor. Iată argumentele :

Sistemul bazat pe conturi individuale de economisire este de sorginte americană și iși are începuturile în sistemul asigurărilor de viață. El cere două condiții pe care România nu le îndeplinește în prezent : prima, existența unui venit mediu pe cap de salariat care să depășească ( conform experienței americane) cu minimum 5% cheltuilile medii obligatorii pentru acoperirea coșului de consum de bunuri și servicii ( extra saving potential).Actualmente, în România, cuantumul salariului mediu nu acordă această facilitate la mai mult de 30% dintre salariați. A doua condiție : existența unui sistem computerizat de evidențiere a situației contului personal. Deocamdata nu se dispune de așa ceva iar instalarea lui cere o investiție importantă.

Pilonul IV este un sistem care, conform experienței altor țări, se poate introduce fără teama unor efecte perverse dar doar în perioade de creștere economică. Contribuția angajatorului se consideră a fi o quasi taxare ce se include în cost, aducând greutăți în plus firmelor aflate în climat recesional și reduc randamentul de competitivitate. In general, Pilonul IV conduce la blocarea procesului de creare de locuri de muncă suplimentare.

 Drumul de la intenție la realizare este dificil și nu putem cere surpasarea etapelor și nici soluții  miraculoase dar nici nu trebuie să se creeze iluzii și așteptări fără acoperire.

NR Articol publicat in editia tiparita Expres Magazin din luna octombrie.

 

 

 

You may also like

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai recente

Actualitate

Economie

Stiinta

@2023 – Expres Magazin. Toate drepturile, rezervate.