Cu toţii dorim să trăim mai bine.
De aceea căutăm un model de societate, în care cei ce guvernează să ofere oamenilor condiţii decente de viaţă. Căutăm în lume! Şi cum, adesea, adevărurile simple nu le vedem tot aşa nici noi nu vedem sau nu vrem să vedem modelul simplu de societate care ni se potriveşte – monarhie constituţională.
O scurtă incursiune în evoluţia unor domenii de activitate precum educaţia, lucrările publice, agricultura dar şi a unor instituţii cu o influenţă deosebită asupra modului nostru de viață ne va arăta eficienţa monarhiei. O astfel de instituţie model a fost Domeniul Coroanei, model de ce înseamnă o bună organizare şi administare. Se vorbeşte adesea despre aceste domenii fără a cunoşte realitatea. Dovadă că istoria lor care se află la Arhivele Naţionale în Fondul Administraţia Domeniului Coronei, care cuprinde circa 1900 dosare fiecare cu câte 100 file, sunt puţin cercetate.
După declararea României ca Regat în anul 1881, cheltuielile de reprezentare ale Case Regale au crescut. Pentru a nu mări suma afectată de la buget, deputatul Andrei Vizanti a prezentat Adunării Depuţilor, în numele unui grup de parlamentari, o soluţie. Propunerea avea în vedere crearea unui Domeniu al coroanei alcătuit dintr-o serie de suprafeţe de pământ agricol şi de păduri, acestea rămânând în proprietatea statului, dar erau date în admistrarea Casei Regale, beneficiul rezultat urmând să completeze lista civilă.
Să reţinem, însă că numai printr-o bună administare se puteau obţine beneficii. După o serie de discuţii, legea privind Domeniul Coronei a fost votată de Parlament la 5 iunie 1884, fiind promulgată prin Decret Regal 1789/9 iunie 1884. Rezultatul votului este consemnat de Regele Carol I în Jurnalul său, în ziua de 5 iunie 1884. Interesantă precizarea sa: ”Maiorescu a vorbit foarte bine, Brătianu a fost foarte energic şi priceput în această afacere.”
Să reţinem că domeniul coronei era format din 12 moşii din cele 1200 moşii ale statului, ceea ce înseamnă un procent de 1%.
Amintim aceste domenii: Ruşeţu, Sadova, Segarcea, Cacioc, Gherghiţa, Clăbucetu-Taurului ţi Muntele Caraiman, domniţa, Bicaz, Mălin, Borca, Sabaşa-Fărcaşa, şi Dobrăvăţu.
După crearea Domeniului Coroanei, Regele Carol I îl numeşte în octombrie 1884 ca administrator al acestuia pe Ion Kalinderu care va deţine acestă funcţie timp de 30 de ani, până la sfârşitul vieţii (13 decembrie 1884). De atunci, Kalinderu avea să se întâlnească de 2-3 ori pe lună cu Regele pentru a discuta problemele Domeniului Coroanei.
Cine cercetează modul în care au fost administrate domeniile este surprins de preocuparea permanentă a Regelui Carol I pentru îmbunătățirea situaţiei sătenilor de pe aceste teritorii şi a celor din zonele învecinate.
De aceea, imediat după crearea lor, Regele Carol I oferă, la 10 decemnbrie 1884, 10.000 franci pentru înzestrarea bisericilor de pe domenii cu cele necesare liturghiei şi şcolile cu manuale.
Ulterior, la 11 martie 1886, Regele Carol I mai donează suma de 60.000 franci pentru construcţia de şcoli pe domenii.
Ion Kalinderu a fost un adevărat slujbaş al statului, un model de demnitar
Deşi academician şi chiar Preşedinte al Academiei, Kalinderu a considerat numirea sa ca administrator al Domeniului Coroanei „ca pe cea mai completă şi onorantă misiune a vieţii sale”.
Şi aşa cum se întâmplă adesea la noi, astăzi, după 100 de ani de la dispariţia lui, avem o lucrare despre viaţa şi opera sa, pe care o datorăm lui Oliver Velescu şi sperăm că Ministerul Culturii să înlăture lacătul de pe clădirea Muzeului Kalinderu dăruit ţării de acest om de mare cultură.
Imediat după ce a preluat Administarea Domeniului Coroanei, Ion Kalinderu a cerut şi primit de la Ministerul Agriculturii şi domeniilor situaţia arendării moşiilor, în care preciza perioada arendării, numele arendatului, arenda anuală cuvenită şi suprafaţa agricolă şi silvică arendată.
Ion Kalinderu a înţeles să tranforme Domeniul Coronei într-o şcoală de agricultură şi silvicultură convins fiind că: ”nimic nu e mai convingător, mai ales pentru omul cu carte puţină, ca exemplul care vorbeşte ochiilor”.
Ce a făcut Kalinderu
A trecut treptat de la o cultură obişnuită la o cultură mai raţională pentru ca săteanul să poată învăţa. A urmărit selecţionarea raselor indigene de animale prin încrucişarea cu rase străine, dar şi îngrijirea specială.
Pentru prima oară a împădurit terenurile degradate. A introdus sistemul de irigatii pe domenii, a înțeles să valorifice economic pădurile de munte prin construirea de instalații de transport și căi forestiere.În anul anul 1893 majoritatea moșiilor Domeniului Coroanei au început a fi explotate în regie. Din punct de vedere financiar, activitatea Domeniului Coroanei a fost urmărită cu profesionalism și rigurozitate de administrația centrală. Mărturie stau documentele păstrate peste timp și trasmise nouă prin grija Arhivelor Naționale, după 100 de ani.
Sunt impresionante rapoartele pe care Ion Kalinderu le înainta Regelui Carol I cu situația exercițiului bugetar pe fiecare an. Majoritatea acestor documente se află în dosarul 1290 denumit ”Domeniul Coroanei. Bugetele pe anii 1891-1912”, aflate în Fondul Casei Regale și necercetat de nimeni până astăzi.
Pentru a se concretiza dorința Regelui Carol I de a îmbunătății traiul țăranilor, Administratia Domeniului Coroanei a luat măsuri să sprijine sătenii spre a-și construi case în condiții igenice și economice conform Regulamentului întocmit de Ministerul de Interne (1891). Să reținem că se impunea construcția caselor de locuit numai din cărămidă și lemn de munte. În 1891! Iar astăzi, după 100 de ani, în satele noastre, din cele 3.200.000 locuințe, 1.400.000 sunt din chirpici. Ce evoluție de la Monarhie la Republică!
O atenție specială s-a dat Școlii și Bisericii. În fond, Domeniul Coroanei a fost o instituție împotriva sărăciei, factor de educație și culturalizare. Pentru a realiza acest vast program, Regele Carol I și Ion Kalinderu au adus alpturi oameni de nădejde. Se spune că Ioan Kalinderu a fost un „Pescuitor de oameni”.
Articol apărut șîn ediția tipărită Expres Magazin, numărul 4, iulie 2014
2 comments
Stimate domnule inginer! Am citit cu interes articolul de fata, cat si cel dedicat de Dvs. istoriei domeniilor Coroanei. Nu doresc sa intru in amanunte dar in opinia mea ambele articole se incadreaza la capitolul frumoaselor povesti nostalgice si in ciuda datelor tehnice oferite, sunt un exemplu de mistificare a istoriei. Domeniile ale caror istoric il prezentati cu mult sentiment, ca un diligent si nostalgic sustinator al sistemului monarhic( lucru perfect legitim din punct de vedere al libertatii de opinie si optiune), deci domeniile respective au fost un spatiu protejat si exceptat legal, sustinut financiar prin efort colectiv si ca atare nu pot reprezenta un MODEL pentru o tara care per ansamblu nu beneficia (si nici nu beneficiaza) de vreunele din aceste conditii speciale. Iar pentru a pastra proportiile si a nu divaga sentimental de la adevarul istoric imi permit sa citez din opera politica a lui Mihai Eminescu, cel a carui valoare pentru istoria si cultura nationala o depaseste cu mult, foarte mult pe cea a academicianului de atunci, Ion Kalinderu.
Citez:
„Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate […]. Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază […] contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni.” Mihai Eminescu, Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, p.124
„Voi arătaţi prin zilnică pildă că corupţia e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societăţile româneşti şi le nimiceşte pân-în sfârşit; acesta este veninul care dă loc la mişcări sociale şi la nemulţumire […] contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aştepta nimic de la muncă, totul de la tertip şi de la apucătură”, Mihai Eminescu, Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, pp.111-120
Aceasta este imaginea de ansamblu al societatii romanesti a acelor veremuri; o societate in care institutia pe care o recomandati cu caldura facea ” educatia si culturalizarea maselor” in timp ce clasa politica pe care se sprijinea se comporta cat se poate de necivilizat din cate rezulta din citatele de mai sus si din toate opera politica a lui Mihai Eminescu. Vad ca dumneavoastra ati optat pentru opiniile lui Kalinderu; este dreptul Dvs. Eu insa il prefer pe Eminescu.
Poate, în lumina noilor evoluţii de pe scena juridică, se va gândi cineva să ia la purecat inclusiv modul în care s-a făcut „privatizarea” acestor Domenii. Studiu de caz – Domeniile Coroanei Segarcea.