Ne știam de ceva timp, dar când ne-am luat a fost amor fulgerător… așa ca la prima vedere, cu nod în gât, furnicături, cu năbădăi, pătimaș. Nu mai vedeam nimic în jur, iar viitorul arăta atât de strălucitor încât nu prea ne stătea capul la altceva decât să trăim în prezent.

Voiam acum, aici, oriunde, oricum. Eu mai ales doream ceva numai al nostru! Așa că ne-am luat… eu și ea, Banca, am semnat actele și iată că imediat a apărut și fructul contractului nostru: mult dorita casă, pe numele meu, se înțelege, dar și al Băncii, în favoarea căreia era ipotecată.
La început au fost clipe minunate, dorințele mele se împlineau ca-n povești… ca în unele reclame, cu ajutorul baghetei magice! Luna de miere nu a fost deloc scurtă… e drept că amândoi am fost tentați să ne testăm limitele și umbrele așa cum văzusem în filme (50shades of Gray)… Ea a plusat pe ici pe colo cu vreun nou produs, în ofertă, eu cu supraevaluarea viitorului preț al casei sau a veniturilor… În timp însă, când magia lunii de miere s-a estompat, ca în orice căsnicie de altfel, am observat o nouă prezență în viața noastră. Stânjenitor până la revoltă aș spune!

Dl Comision ne însoțise încă de la primele noastre clipe de fericire, binevoitor și omniprezent. Cu siguranță mai bine plasat decât mine, care abia mai făceam față cheltuielilor, mai ales că venise și criza… dl Comision a reușit să întunece toată relația noastră frumoasă, ne-am făcut reproșuri, nu ne mai înțelegeam, pierdusem încrederea, răbdarea de a ne asculta unul pe celălalt, dar mai ales respectul reciproc. Efectele secundare ale testării prea mult a limitelor noastre deveneau vizibile.

O soluție simplă ar fi fost să fi încheiat relația așa amiabil, la notar… dar la mijloc era o casă pe care eu mi-o dorisem foarte mult, iar ea chiar deloc… după cum aveam să constat încă de la primele certuri. Și ce naiv am fost… Așa că mi-am luat un avocat… nu unul oarecare, ci pe cel pe care cei mai „titrați” jurnaliști economici îl recomandă drept personalitatea anului… Se zice că e singurul care știe cât de vulnerabilă e Banca și mai are și dovezi clare despre dl Comision! L-am văzut recent la TV, mi-a plăcut zbaterea lui, ziceai că luptă pentru propria casă, ce mai! Și mi-am amintit pe loc scheciul lui Nea Mărin despre procesul cu vecinii din Băilești și avocatul care, cum spunea el, „avea o clanță… Muică! Nici n-apucarăm să zicem care e ăla și care e ăla că gata! gata, se termină, se sfârși. Venim peste o lună iar. Alți bani, altă distracție”…
Și să mai spună cineva că avocații n-aduc fericirea… Sigur că nu-i vorba de fericire în adevăratul sens al cuvântului, ci de o satisfacție, o distracție maximă cu cheltuială pe măsură mai ales că scapi simultan și de Bancă și de casă. Și un divort de bunul simț.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.