În contextul degringoladei care domneşte de câteva luni la vârful partidului, alegerile pentru şefia PSD Vâlcea par aproape lipsite de miză. Evident, în plan local există suficiente argumente pentru a-i motiva pe cei care vor să pună mâna pe conducerea organizaţiei. De fapt, despre asta este vorba. Aceste alegeri au miză doar pentru cei câţiva care vor să facă jocurile în următorii patru ani în PSD Vâlcea. Pentru restul, este doar o competiţie lipsită de sare şi piper. Ce-i drept, nici candidaţii nu strălucesc, fiind mai degrabă vorba despre oameni care, în urmă cu doar câţiva ani, reprezentau eşalonul secund din filială. Nu ştiu câţi dintre noi l-am fi văzut până de curând pe Constantin Rădulescu în postura de candidat la funcţia de preşedinte. Cât despre Laurenţiu Coca, sunt puţini cei care şi-l imaginează un fel de „capo di tutti capi”. Pare să-l prindă mult mai bine postura de vicepreşedinte,
iar lucrul acesta nu trebuie neapărat interpretat în sens negativ.

Până acum, nu am auzit despre un plan concret de reorganizare a filialei judeţene. Nu-mi amintesc să-l fi auzit pe vreunul dintre cei care vor să-şi adjudece victoria la congresul de alegeri din data de 7 august, vorbind despre vreo strategie coerentă prin care PSD Vâlcea să redevină ceea ce a fost şi poate ceva peste. Mai degrabă, Rădulescu şi Coca par să aplice inteligentul concept emanat de marele gânditor Gheorghe Hagi: „să fie bine, ca să nu fie rău!”, sau „să se schimbe, dar să nu se modifice nimic, poate doar prin punctele esenţiale”. Caragiale săracul, ar avea material pentru încă o serie de opere complete, dacă ar trăi în vremurile noastre…

Nici nu ştiu dacă putem vorbi despre o competiţie reală. Cei doi contracandidaţi par nişte gladiatori îmbrăcaţi în pluş, având în mâini nişte ghioage gonflabile, cu care ar trebui să se pocnească în cap. Nici unul, nici celălalt nu au, însă, nici cheful şi, probabil, nici constituţia fizică pentru a mima măcar o luptă pe bune. Neştiind ce să facă cu bâtele lor flasce, şi le mută dintr-o mâna în cealaltă, un pic intimidaţi de privirile spectatorilor care aşteaptă niscaiva acţiune. Parcă şi în desenele animate concentraţia de adrenalină este mai mare decât în acest duel fără pasiune, implicare şi, sigur că da, fără sânge pe pereţi. Poate că, atunci când era mic, lui Constantin Rădulescu i se făcea rău atunci când trebuia să i se ia sânge şi de atunci a rămas cu o sensibilitate. Nici nu vrea să se uite, mai bine închide ochii şi o dă pe aia cu prietenia de o viaţă care îl leagă de
Laurenţiu Coca, iar lui Coca în mod sigur i-au tremurat genunchii încă de când şi-a anunţat candidatura, nu este prea sigur că mai are energie şi pentru bătălia reală. Aproape că ar trebui să ne simţim sensibilizaţi de această poveste senzaţională, de sorginte telenovelistică în care, iată, doi prieteni buni sunt aruncaţi de destin în lupta pentru aceeaşi funcţie. Mai că-ţi vine să verşi o lacrimă, nu alta.

O mică şansă să avem parte de ceva show există, totuşi. Nu, nu din partea cuplului Coca – Rădulescu, acolo competiţia are alte valenţe, se practică pe sub masă, prin înţelegeri cu delegaţii. Elementul surpriză ar putea fi reprezentat de primarul comunei Fârtăţeşti, care a anunţat în mai multe rânduri că ar putea candida pentru preşedinţia organizaţiei. Bineînţeles, nimeni nu crede că ar avea şanse prea mari, probabil nici măcar el. De fapt, nu asta este ideea. Nicolae Voicescu este un social-democrat cu experienţă, prea uns cu toate alifiile pentru a-şi imagina scenarii fanteziste. El ştie foarte bine că nu are cum să-i învingă pe ceilalţi doi. Nu asta vrea, însă, primarul de Fârtăţeşti. Sub masca de om supărat, Voicescu plănuieşte altceva. Surse extrem de bine informate din partid vorbesc despre un plan secret făcut cu Rădulescu, potrivit căruia voturile care vor fi primite de primar să se ducă,
în final, către deputat. Ar fi, aşadar, o mişcare strategică, menită să-l lase în ofsaid pe senatorul Coca. Oricum, acesta ştie că pleacă în competiţie cu a doua şansă şi nici nu pare foarte supărat pentru asta. Nu ar fi exclus ca toată această aşa – zisă competiţie să nu fie altceva decât o mimă, care să-l dea câştigător pe Constantin Rădulescu. Nu de altceva, dar parcă prea seamănă toată regia, atât de prost jucată, cu un film pe care parcă l-am mai văzut cândva. Aceleaşi declaraţii bombastice făcea Nicolae Voicescu şi pe vremea defunctului preşedinte Ion Cîlea, iar rezultatul lor era mai mereu obţinerea unor fonduri consistente de la Consiliul Judeţean sau numirea fiului primarului într-o anumită funcţie, bine plătită.

Cam aceleaşi jocuri de imagine se fac şi la organizaţia municipală a PSD Vâlcea, unde Ion Gigi Matei a avut grijă să se „pună bine”, cel puţin declarativ, cu Laurenţiu Coca, dar semnalele pentru direcţionarea voturilor din sală au fost date deja. Trăim într-o lume a declaraţiilor mincinoase şi a aranjamentelor de sub birou, iar acest lucru ne ocupă tot timpul. Mai grav este că politicienii din generaţia „tânără”, care ar trebui să înnoiască partidele au luat ce era mai rău de la predecesorii lor şi aplică doar modelele negative. De aceea ajungem, la un moment dat, după ce le evidenţiem greşelile politice, să vărsăm o lacrimă de regret după foştii conducători politici, cum este Ion Cîlea sau Emilian Frâncu, de exemplu. În lumina noilor „apariţii” pe scena politică, faptele foştilor ajung să fie, la un moment dat, parfumate cu miros de levănţică, deşi, pentru comiterea lor, unii au ajuns după
gratii, iar alţii au plătit faţă de ei înşişi, după ce conştiinţa pătată i-a băgat, în cele din urmă, în mormânt.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.