Trăim într-o ţară foarte ciudată. Autorităţile nu par a avea nicio direcţie clară, propriile decizii contrazicându-şi-le săptămânal. Legea are o consistenţă din ce în ce mai aproximativă, aplicarea acesteia devenind opţională.
Am asistat astăzi în consiliul de administraţie al Universităţii din Bucureşti la o dezbatere în care codului muncii îi era contrapusă o scrisoare a unui secretar de stat din ministerul Finanţelor. În ce ţară trăim?
Cum de este posibil ca litigiul să devină aproape formă a existenţei cotidiene?
Şi în acelaşi timp ce face opoziţia? Cele două primadone , preşedintele PSD şi preşedintele PNL, par a fi mai interesate de vizibilitatea proprie decât de rezolvarea autenticelor probleme ale României. Cei doi domni îşi dispută blana ursului din pădure fără să înţeleagă că până în adevăratul moment al vânătorii nu numai că nu va mai exista ursul, dar va dispărea şi pădurea.
Şi atunci, nu pot decât să revin cu întrebarea . În ce fel de ţară trăim?
