Despre popoare și lideri. Liberul Arbitru

147

Omul nu a fost creat pentru a fi umilit şi nici pentru a fi pus în genunchi, fără coloană vertebrală, lipsit de libertate şi cu creierul spălat. În condiţiile în care este împiedicat să mai gândească, să se exprime liber sau să i se impună un anume model de gândire, atunci el nu mai ajunge să–şi îndeplinească destinul. Nu pot fi excluse tendinţele şi eforturile abil justificate de blocare a minţii umane în spaţii închise, din care nu mai există scăpare şi nici posibilităţi de evadare, pentru manipularea şi menţinerea aceleiaşi stări de lucruri, ca în urmă cu mii de ani. Iar Timpul, în curgerea lui, nu facedecât să consolideze mesajul informaţional alInterpretării respective, al perpetuării ei. Înfelul acesta devine un bun câştigat pentrucentrul de putere care i-a dat naştere, înpropriul beneficiu, de regulă material, dar carevizează şi perpetuarea Puterii moştenite, lacare nu mai poate renunţa.Puterea a exercitat şicontinuă să exercite o influenţă puternică asupraoamenilor. Dar puterea are, de multe ori, un charactermalefic şi ajunge să subjuge minţile celor care ostăpânesc. Cei care au deţinut Puterea au aflat, întimp, că mintea umană poate fi condusă princonstruirea unor iluzii şi prin transmiterea acestora înmod constant, în diverse variante, care conţin numai urme de adevăr. Dar acest „adevăr” al lor, născut dininterpretarea lor, nu a mai contat în timp.Important a fost ca, permanent, „turma docilăsă aibă un păstor”, care să–şi însuşească şi să adoptenecondiţionat adevărul respectiv.

Se poate spune că impunerea propriei interpretăriasupra unui aspect neelucidat al existenţei reprezintărezultatul ultim al luptei pentru existenţă, care sedesfăşoară în timp, între membrii speciei. Aceastăluptă se duce în condiţii inegale, după cum nicioamenii nu beneficiază din start de aceleaşi condiţiide angajare şi desfăşurare a potenţialului propriu sau,mai ales, de acelaşi coeficient de inteligenţă (IQ).Puterea are şi alte variante prin care se pune învaloare. Când apare sub forma dictaturii bancare, militare, politice , face cele mainumeroase victime pentru că exprimarea pe care ocunoaşte nu are în vedere dialogul sau principiile”mesei rotunde”, neavând nici un fel de scrupul înimpunera voinţei.

Singurul mijloc pe care-l cunoaşteeste violenţa şi teroarea, dezinformarea şi manipularea,în raporturile cu cei care îndrăznesc să seopună. Au fost şi mai continuă să fie situaţii în careunii lideri, în special din teritoriile în care democraţianu este cunoscută, terorizează populaţiile aflate subconducerea lor, forţându-le să trăiască în sărăcie,teroare şi foame, provocându-le multă suferinţă sau,uneori, moartea în cazul celor care nu acceptateroarea şi o contestă. Din nefericire, în prezent, asistăm la un masiv atentat îndreptat împotriva sănătăţii mentale ale unor importante segmente ale populaţiei globului pământesc.

Permisivitatea excesivă acordată mijloacelor mass-media care nu mai au limite în transmiterea unor informaţii cu conţinut needucativ şi care conţin,de multe ori, elemente lipsite de orice urmă de decenţă, în numele libertăţii, fac parte din arsenalul îndreptat împotriva creierelor tinere, numai din dorinţa de obţinere a unor profituri din ce în ce mai mari. Instituţia statului, pretutindeni pe pământ, a pierdut controlul pe care în mod normal ar fi trebuit să-l aibe asupra educaţiei speciei. Desigur,aici nu ne referim la procesul instructiv care se desfăşoară la un înalt nivel, în multe locuri ale planetei, ci numai la procesul de educaţie sub aspect strict moral, care se află într-o mare degringoladă. Educaţia Speciei Umane nu are un caracter unitar şi nici nu constituie principala problemă.Prin apariţia concepţiei evoluţioniste şi nerecunoaşterea creaţiei de către elitele aflate la conducerea societăţilor umane s-a ajuns ca oamenii să aleagă singuri între Bine şi Rău şi, de multe ori, să prefere Răul pentru a ajunge la un Bine relativ.

Luat ca atare, creierul nu dispune într-o primă etapă a dezvoltării lui de un anume discernământ. În această situaţie depinde foarte mult de lumea în care apare şi se dezvoltă, de familia în care se naşte şi ulterior de restul factorilor social-istorici în care evoluţia lui va avea loc. Omul nu a înţeles în totalitate de ce şi cum este corect să „hrănească” în modul cel mai eficient acest dar înnăscut, oferit speciei cu atâta generozitate. Capacitatea de a stoca şi procesa permanent informaţii reprezintă mai puţin un scop în sine, fiind unica posibilitate de rezolvare corespunzătoare a unor situaţii complexe pe care le ridică existenţa. Acestea pot pleca de la formularea unor întrebări care necesită rezolvare şi până la găsirea soluţiilor de care omul are nevoie pentru asigurarea supravieţuirii sale. Creierul este în măsură să primească noi şi noi date despre universul în care a avut şansa să se nască. Daţi-i o problemă spre rezolvare: nu o va uita niciodată şi, mai mult, îi va rămâne în atenţie permanent până când îi găseşte soluţia.

Informaţiile şi calitatea acestora fac diferenţele dintre oameni, la care adăugăm şi nobleţea caracterului acestora. Diferă interpretarea pe care aceştia au făcut-o în timp asupra diferitelor aspecte sub care existenţa se oferă privirilor, interpretare care corespunde nivelului social şi cultural în care membrii speciei se încadrează pe coordonatele unui anumit timp istoric, sau strict interesului urmărit de cei aflaţi în vârful unei piramide sociale.INTERPRETAREA (un reper crucial cu efectpermanent asupra existenţei) nu a fost şi nu este unapersonală, la care oamenii prezentului au ajuns prinpropriul proces de gândire, ci este una indusă de unuldin centrele de putere din trecut, cu influenţă asupracolectivităţilor umane, interesat în impunerea proprieivoinţe. Interpretarea eronată a existenţei începută în urmă cu mai bine de 3000 de ani, interesele, orgoliile,lăcomia, lupta permanentă pentru putere, indiferenţa pentru soarta speciei şi altele, au constituit frâne în calea descifrării acestui mesaj care ar fi putut înscrie istoria omului pe cu totul alte coordonate.Este foarte adevărat că, în anumite condiţii, mintea omului se poate transforma în slăbiciunea lui în „călcâiul lui Achile”, care-i poate aduce pieirea. Este cunoscută uşurinţa cu care pot fi manipulate mase mari de oameni de către unele inteligenţe malefice care, îmbătate de putere, sacrifică cu uşurinţă viaţa şi viitorul celor pe care îi conduc. Discutând tot despre om şi natura acestuia voi propune un exemplu particular cu o semnificaţie aparte, plecat de la declaraţia unui om de ştiinţă,conform căreia „dacă va fi nevoie”, pentru a apăra ateismul ar fi în stare să devină fundamentalist.

Ideile noi sunt singurele „arme” în măsură să elimine valorile false care guvernează societatea la un moment dat şi care pot contribui la progresul speciei. Cu cât conţin mai mult adevăr şi realitatea este surprinsă în esenţa ei intimă, cu atât noile idei pot constitui o sursă veritabilă a schimbărilor din cele mai diverse domenii ale vieţii sociale,  atunci când îşi fac apariţia, noile idei determină schimbări importante, mai întâi în spaţiul gnoseologiei şi apoi în structurile existenţei. Devine evident rolul de excepţie pe care urma să-l joace creierul în viaţa ultimei specii apărute, aceasta constituind un veritabil DAR, care se impunea cu necesitate să fie cultivat şi nicidecum irosit inutil sau amăgit şi supus manipulării. Deciziile pe care le luăm permanent, angajează răspunderea personală a fiecărui individ, astfel că se constituie o parte a destinului sau a „soartei”susmenţionate. Creierul acţionează numai pe baza convingerilor puternice pe care le are, având la bază cunoştinţele şi experienţa subiectului aflat pe o anumită treaptă socială, într-un anumit punct al existenţei lui. Îl putem face oare să se schimbe după ce s-a ataşat afectiv de valori în care crede cu toată fiinţa lui?

Problema este cum ajung oamenii în această situaţie şi dacă mai poate exista un drum deîntoarcere, în cazul în care cel ales nu e cel drept.A procesat toate informaţiile pecare le-a avut la îndemână „ajutat” din umbră detemperamentul şi de suportul afectiv particular şi aluat cea mai bună decizie posibilă. Rezultă de aiciimportanţa covârşitoare a informaţiilor la care creierulapelează atunci când îi cerem ajutorul.El răspunde prompt dar acest ajutor dar depinde de:educaţia şi dragostea primită în familie în primii14 ani de viaţă;de modul în care ne-am străduit să stocăm înmemorie cât mai multe informaţii cu valoareepistemologică şi praxiologică care să acopere o ariecât mai întinsă şi mai diversă de probleme, educaţiafiind constituită, în ultimă instanţă, tot dintr-un lanţ deinformaţii.

 Evidenţiem şi necesitatea luptei pe care suntem obligaţi să o ducem cu „lenea existenţială„, care ne învăluie câteodată, pentru că posibilităţile de stocare şi de procesare ale creierului sunt extraordinare. Această non-calitate a minţii se datorează numai capacităţii duale a ei, care, nesesizată la timp,poate căpăta amploare pe parcursul devenirii vieţii individului, cu consecinţele cunoscute.Această realitate l-a determinat pe părintele psihanalizei, Sigmund Freud, să ajungă la concluzia că „problema crucială a speciei umane este dacă dezvoltarea sa culturală va reuşi să stăpânească instinctul de agresivitate şi auto-distrugere, care poate duce specia umană la dispariţie din proprie iniţiativă, la o moarte filogenetică„.

*Acest articol este o sinteza a discutie cu profesorul de filosofie T.D, pe marginea ultimei editii a cartii sale”Originea Speciilor”