Autorităţile, inclusiv Patriarhia Română, ne acuză că, prin demersurile îndreptate împotriva construirii unei ,,mega-moschei,, (nu noi am ,,inventat aceste termen,,), ba că suntem nişte exaltaţi care acţionează împotriva intereselor naţionale, ba că suntem mânaţi xenofobie, ori că orbiţi de ,,fundamentalism,, creştin ortodox, am avea ceva împotriva conaţionalilor noştri, cetăţenii români de credinţă musulmană. Nimic mai fals: în toate ieşirile publice am afirmat, clar, că avem tot respectul pentru conaţionalii musulmani, precum şi pentru devotamentul faţă de România de care ei au dat dovadă de-a lungul vremii şi în mod special, în cele mai grele perioade prin care a trecut patria nostră comună. De asemenea, niciodată nu am contestat dreptul lor de a avea lăcaşe de cult în care să îşi exercite credinţa. Aşadar, nici pe departe nu este vorba despre acţiuni de ,,defăimare şi învrăjbire religioasă,, şi cu atât mai puţin de ,,ofensă publică adusă simbolurilor religioase,, după cum ne acuză comunicatele de presă ale Patriarhiei Române, care invocă prevederile unor articole din ,,Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,,.
Protestul împotriva construirii uneii mari moschei este bazat pe cu totul alte considerente, care nu au absolut nici o legătură cu aceste ,,acuzaţii,, ori cu altele asemănătoare. Considerente pe care le vom enumera pe rând.
1.Secretomania autorităţilor care au luat această decizie fără consultarea populaţiei, măcar a celei din Capitală. Dar nu numai atât: dintr-un comunicat de presă al Patriarhiei Române, rezultă că nici măcar înalţii ierarhi ai BOR nu au fost la curent cu toate detaliile acestui subiect. La scurt timp după declanşarea protestelor noastre Patriarhia a anunţat că: ,,Totodată, Patriarhia Română doreşte din partea cultului musulman lămuriri oficiale privind necesitatea, dimensiunile, scopul şi impactul unei noi moschei în Bucureşti, pentru o corectă informare a credincioşilor creştini ortodocşi.“.
2.MINCIUNILE DEBITATE DE AUTORITĂŢI
I. Minciunile Premierului Victor Ponta
– Nu a existat nici o urgenţă care să justifice rapiditatea cu care s-a adoptat Hotărârii de Guvern Nr. 372/2015
După promulgarea H.G Nr. 372/2015 privitoare la terenul pentru moschee, noi toţi am aflat că, de fapt, această problemă se trata cu autorităţile turceşti de peste zece ani. Pe 1 aprilie 2015, Premierul României s-a întâlnit cu Regep Erdogan la Bucureşti, unde acesta venise într-o vizită oficială. Din comunicatele oficiale am aflat că, în cursul acelei vizite la nivel înalt au fost discutate probleme, mai ales economice, de interes comun, dar absolut nimic despre terenul care avea să fie oferit pentru construirea moscheii. Aşadar, la acea întâlnire la cel mai înalt nivel, viitoarea moschee nu era o urgenţă. După doar o lună, la sfârşitul lui mai 2015, Hotărârea de Guvern Nr. 372/2015 a fost adoptată brusc şi în condiţii cel puţin dubioase. În primăvară, Ponta a fost singurul oficial de rang înalt din UE care a participat la Jocurile Olimpice de la Baku, iar de acolo a pleact direct la Ankara, cu avionul oficial al preşedintelui Erdogan. Ulterior, cu doar câteva zile înainte de a fi convocat la sediul DNA, Premierul României a anunţat că se operează la genunchi, într-un spital patronat de nişte apropiaţi ai lui Erdogan. Atunci s-a comentat că grăbirea aprobării construirii acestei moschei a fost preţul prin care Ponta l-a răsplătit pe Erdogat pentru că l-a scăpat, temporar, de audierile la DNA. Un preţ nejustificat de mare, ţinând cont de faptul că ancheta DNA s-a încheiat, totuşi, iar Victor Ponta a fost deja trimis în judecată.
-Falsa ,,reciprocitate,,
Iniţial Premierul României a anunţat că în schimbul terenului din Bd. Expoziţiei nr 22-30 unde se va construi moscheea, statul turc va oferi, prin reciprocitate, un teren similar la Istambul, unde se va construi o biserică ortodoxă. În acest sens, pe 14 iulie 2015, Victor Ponta a declarat că ,,statul turc pune la dispoziţia statului român, pentru Patriarhia Română un teren unde urmează să construim o biserică sau un loc pentru pelerini,,. Spusele lui au fost confirmate şi de fostul preşedinte Traian Băsescu care a declarat, acum ceva timp: ,,De peste 14 ani se poartă o discuţie la nivel bilateral între România şi Turcia, care vizează construcţia unei geamii sau moschei la Bucureşti simultan cu construcţia unei biserici ortodoxe la Istanbul, care să se numească «Biserica Constantin Brâncoveanu». Nimeni n-a îndrăznit până acum să cedeze la aceasta paritate. Se pare că singurul care s-a găsit să cedeze este premierul Victor Ponta,,. Ba, la un moment dat a circulat şi idea, neasumată totuşi oficial că la Istambul ar urma să se construiască o catedrală. Până la urmă, prin deja celebra ,,reciprocitate,, pe terenul oferit de statul turc se va construi doar un ,,centru pentru pelerini,,. De fapt, se pare că singura cu adevărat informată este Patriarhia Română care, pe 29 iulie a anunţat că ,,a fost informată încă din 2005 despre construirea în România a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană şi nu are nimic împotriva ridicării moscheii, dar aşteaptă să primească un teren in Istanbul, unde să fie construit un centru de pelerinaj, cu capelă.,, Aşadar, un soi de hotel, un han, un… ceva, pe lângă care se va construi şi o capelă şi nicidecum ,,biserica,, despre care ne-a minţit Victor Ponta. Dar, deocamdată, nu este clar dacă, prin aşazisa ,,reciprocitate,, invocată de Premierul României, se va primi fie şi măcar acel ipotetic ,,teren,, din Istambul. Iar asta pentru că, în timp ce Guvernul României s-a grăbit şi a semnat protocolul de predare-primire a terenului de pe Bd. Expoziţiei, Nr.22-30, autorităţile turceşti nu au făcut mare lucru ca să respecte ,,reciprocitatea,,. Pe 13 Iulie 2015, Ministerul Român de Externe anunţa că ,,Procesul de identificare a unui teren în Istanbul, pe care să fie ridicată o biserică, este în curs, iar discuţiile continuă între cele două părţi.,, Deocamdată, nimeni, nici măcar Patriarhia Română, nu ne-a anunţat, oficial, că partea turcă ar fi identificat un asemenea teren. Şi cu atât mai puţin că s-ar fi încheiat un protocol de predare-primire, similar celui încheiat la Bucureşti între autorităţile noastre şi Muftiatul Cultului Musulman din România. Aşadar, cu toate că există un ,,tratat bilateral,, cu partea turcă în acestă privinţă, un tratat pe care noi l-am şi pus în aplicare, Biserica Ortodoxă Română nu a primit, deocamdată, un teren similar la Istanbul, pentru a construi un lăcaş de cult, oricum ar arăta acela.
-Minciuna financiară
Premierul Ponta ne-a mai minţit şi atunci când a afirmat, pe 13 iulie 2015, că ,,statul român nu dă nici un leu,,. Iniţial acelaşi lucru l-a afirmat şi muftiul Murat Iusuf care pe 10 iunie 2015 a declarat că ,,Fondurile vor fi asigurate de statul turc, care va acoperi costurile estimate a ajunge la 3 milioane euro. Dar şi că: „Sprijinul financiar al Turciei este nepreţuit şi facem un apel către ambasadele islamice să susţină activităţile derulate de Muftiatul Cultului Musulman.,, Ulterior, adevărul a ieşit la iveală şi am aflat că, de fapt, cheltuielile vor fi suportate de statul român. Aceasta este, însă, doar una dintre minciunile muftiului Murat, minciuni pe care le vom enumera separat.
II. Minciunile muftiului Murat Iusuf
-Cât de mare este ,,cea mai mare moschee din Europa,,?
În cadrul aceluiaşi interviu acordat pe 10 iunie 2015, muftiul Murat Iusuf a afirmat: ,,Vom construi cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană. Faptul că terenul ne-a fost atribuit nouă, comunităţii musulmane, de către Guvern, vorbeşte de la sine despre respectul şi înţelegerea etnică din România,,. Dar şi că ,,Moscheea în sine va fi cea mai mare dintr-o capitală a Europei, exceptând Istanbulul. Iar terenul pe care a fost construit centrul din Londra a fost cumpărat de comunitatea musulmană, pe când terenul din Bucureşti este dat comunităţii de către Guvern, ceea ce este un gest de o puternică semnificaţie,,. Muftiul Murat a anunţat că pe lângă moscheea pe care o plănuieşte a fi cea mai mare dintr-o capitală europeană (exceptând Istanbulul), în centrul musulman vor funcţiona o bibliotecă ştiinţifică în care să se regăsească publicaţii autorizate, precum şi săli de curs în care imamii să predice învăţătura Coranului.Tot acolo, muftiul promite că ,,Pentru ajutorarea nevoiaşilor (o altă categorie socială vulnerabilă la derapajele religioase), în centrul musulman va funcţiona şi o cantină socială în care vor fi primite persoane aflate în dificultate, indiferent de religia pe care o au. Capacitatea aşezământului social va fi de 100 persoane, putând fi extinsă. Tot în centru vor fi amenajate spaţii de cazare pentru profesorii şi invitaţii din ţară şi de peste hotare,,. Iar toate acestea în condiţiile în care Ministerul Român de Externe a declarat, oficial, că nu s-a discutat şi despre construirea unei şcoli islamice, sau a unei alte clădiri, odată cu lăcaşul de cult.Ulterior, pus în faţa unui veritabil scandal public, muftiul Murat s-a răzgândit ori a uitat ceea ce spusese anterior:,,Dar nu este cea mai mare moschee. Încă odată vă spun, cea mai mare moschee se va construi pe 78 de mii de metri pătraţi într-o altă capitală europeană, dar ne-am dori să construim o moschee destul de încăpatoare, ca moscheile celelalte, existente la ora actuală, şi controlate de anumite organizaţii non-guvernamentale şi care nu sunt autorizate, să le controlam şi să le închidem pe celelalte. Aceasta a fost intenţia.,, După ce a renunţat la idea ,,celei mai mari moschei din Europa,, muftiatul cultului musulman din România a anunţat că noua moschee va avea o capacitate de 2000 de personae, iar mai apoi că va putea primi doar o mie de personae. Oricum ar fi, nimeni nu ştie şi nu înţelege când a minţit şi când a spus adevărul muftiul Murat? La o întâlnire cu oficialii de la vârful Secretariatul de Stat pentru culte, ni s-a spus că, deocamdată nimeni de acolo nu ştie mare lucru nici despre capacitatea acestei moschei şi nici despre cum va arăta aceasta, întrucât încă nu au fost depuse documentaţiile tehnice privitoare la acest aspect.
-Muftiul o ,,scaldă,, şi în legătură cu sursele de finanţare
Aşa cum am văzut mai sus,iniţial muftiul Murat, la fel ca şi Premierul Ponta, a susţinut că finanţarea mega-moscheii va fi asigurată de către statul turc. După care tot în urma scandalului public legat de acest subiect, Mufitiul Murat s-a răzgândit şi a întors-o: ,,Dacă românii nu vor fi de acord ca banii să vină din partea statului turc, este dreptul meu să cer din partea statului român şi mi se construiască o moschee într-o capitală europeană. De fapt, dacă doar românii ar fi fost cei care nu sunt de acord cu finanţarea acestui proiect, atât pe Victor Ponta cât şi pe Iusuf Murat i-ar fi durut exact în cot. Adevărul este că, cea care ,,nu este de acord,, cu această finanţare este însăşi Legea Cultelor.
-Minciuna despre numărul sporit de musulmani din Bucureşti
Imediat după promulgarea Hotărârii de Guvern Nr. 372/2015, muftiul Iusuf Murat a anunţat de foarte multe ori că în România trăiesc circa 65.000 de musulmani iar Bucureşti circa 10.000, cifre prezente şi în statisticile cu care lucrează şi Secretariatul de Stat pentru Culte. Într-un interviu acordat prin luna iulie Muftiul Murat a delarat că: ,,Avem o moschee, într-adevăr nu este încăpătoare. Şi le spunem (…): duceţi-vă, faceţi pe stadioane….,, Aşadar, el vrea să lase impresia că, practic, în lipsa unui lăcaş adecvat, credincioşii musulmani din Bucureşti ar fi obligaţi să meargă pe stadioane. Ceea ce omite el să spună este că, regulile lor religioase prevăd ca marile sărbători religioase să se desfăşoare în spaţii deschise, inclusiv în pieţe publice şi, de ce nu, pe stadioane. În schimb, într-un interviu televizat oferit în iunie 2011 Aziz Beshir Osman, imamul de la geamia din zona Eroii Revoluţiei a declarat că în Bucureşti trăiesc circa 9500 de musulmani, dintre care doar 3000 de turci şi tătari. Restul sunt musulmani proveniţi din alte ţări şi zone ale lumii. În acest context, imamul Aziz a mai afirmat că la moscheea din zona Eroii Revoluţiei, ,,vin circa 250 de credincioşi şi la ora actuală este suficient. De sărbători spaţiul nu este de ajuns şi mai rămân şi pe afară, în curte. Avem şi nişte proiecte să facem nişte extinderi. Mai avem nevoie de nişte lucruri, de exemplu de cameră mortuară dar şi de o lociuinţă pentru imam în curtea geamiei.,, Mai mult decât atâ, imamul Aziz a mai reclamat şi nişte probleme legate de paza lăcaşului său şi a relatat că, la un moment dat, nişte hoţi s-au cocoţat pe cupola geamiei, de unde au încercat să fure semiluna, crezând că aceasta ar fi turnată din bronz. Ei bine, acestea chiar sunt nişte probleme reale, despre care nu ştim dacă s-au rezolvat între timp. Dar cu siguranţă că aurorităţile, atât cele civile, ale statului, cât şi muftiatul ar trebui să se preocupe de ele. În plus, trebuie să reţinem că spaţiul de cult de acolo ,,la ora actuală este suficient.,, Dar şi că este foarte greu de crezut că, în circa patru ani, numărul credincioşilor musulmani să fi crescut întratât de mult încît să aibă nevoie de o mare moschee.
-Cum funcţionează ,,reciprocitatea,, la Istambul
Imediat după promulgarea Hotărârii de Guvern Nr. 372/2015, autorităţile române au invocat ,,reciprocitatea,, care va funcţiona în relaţiile cu autorităţile turceşti. Motiv pentru care considerăm util să vedem care este situaţia credincioşilor creştin ortodocşi români care locuiesc în Instambul. Patriarhia Română estimează că în regiunea Istambul, ar trăi circa 14.00 de români ortodocşi. Aşadar, cu aproape jumătate mai mulţi decât musulmanii din Bucureşti. Acestora li se adaugă alte câteva sute de mii, care sunt anual în trecere prin Turcia, mai ales ca turişti. Aşadar de câteva ori mai mult decât cei circa 65 de mii de musulmani care trăiesc în România. Ei bine, pentru nevoile lor spirituale, în Istambul există doar un singur lăcaş ortodox: Biserica Sfânta Mc. Paraschevi, ctitorie brâncovenească aflată în proprietatea Patriarhiei Ecumenice şi dată în folosinţă temporară Patriarhiei Române, începând cu anul 2004. Este vorba despre un contract încheiat periodic pentru cinci ani. Ultima prelungire a acestui contract s-a realizat în martie 2015 şi este valabil până în anul 2020. Ei bine, doar autorităţile române au fost deosebit de generoase şi au oferit terenul din Bd.Expoziţiei, în folosinţă gratuită, pentru următorii 49 de ani. De fapt spre folosinţă definitivă, căci nimeni nu crede că după cei 49 de ani, moscheea respectivă va fi demolată iar terenul deosebit de scump de acolo va reveni în proprietatea statului român.
3. Considerente legate de siguranţa naţională
Oportunitatea construirii unui mare lăcaş, este deosebit de îndoielnică, mai ales acum când situaţia internaţională a devenit atât de tensionată dar şi de fluidă. În plus, acceptarea acestei mega-moschei în România ar putea fi considerată ca o confirmare a tendinţelor de ,,expansiune religioasă,, ale Turciei. Muftiul Murat declară peste tot că noua moschee din Bucureşti va aduce pace şi liniştea în ţara noastră. Dar iată ce declara Taip Recep Erdogan, Preşedintele Turciei, în anul 1998: ,,Minaretele sunt baionetele noastre, cupolele lor coifurile noastre, moscheile sunt cazărmile noastre şi credincioşii, soldaţii noştri.” Unde sunt aici pacea şi siguranţa pe care ni le promite Muftiul Iusuf Muraat?
În plus, recentul atentat de la Ankara, soldat cu moartea a aproape o sută de morţi, readuce în atenţie un fapt pe care avem tendinţa de a-l uita: de foarte mulţi ani, autorităţile turceşti au o mare problem cu insurgenţii kurzi, practic un veritabil război cu episoade deosebit de dure. În acest moment, în România şi mai ales în Bucureşti trăiesc un mare număr de cetăţeni, pe care noi îi socotim, la grămadă drept ,,turci,,. În realitatea, o bună parte dintre aceştia sunt kurzi. Iar de-a lungul vremii, chiar aici la Bucureşti, între aceştia şi turcii veritabili au existat conflicte dure, soldate uneori chiar şi cu crime. Ne poate garanta cineva, inclusiv muftiul Murat, dar mai ales serviciile noastre secrete, că aceste conflicte violente nu se vor relua după construirea noii moschei? Nu există nici o garanţie că recentul atentat de la Ankara, nu s-ar putea repeta, la indiferent ce scară, şi la Bucureşti. În plus, recenta criză a emigranţilor, în urma căreia România va primi vreo câteva mii de cetăţeni musulmani, despre care, practic nu ştim mare lucru în privinţa convingerilor lor religioase, complică şi mai mult situaţia. Specialiştii străini în politica internaţională au declarat adeseori că, ani la rând, regimul Erdogan a organizat, la periferiile Istabulului, baze de antrenament ale militanţilor ISSIS, dar şi că Turcia a finanţat această mişcare militară teroristă. În acest context, nu este inutil să reamintim declaraţiile unui lider al ISSIS care a afirmat că şi România este un teritoriu musulman care trebuie eliberat. Sunt autorităţile române pregătite să facă faţă acestei situaţii externe atât de complicate? Dacă pornim de la minciunile pe care oficialii noştri le-au debitat de câteva luni încoace, nu mai suntem convinşi că acestea ar fi în stare să gestioneze această situaţie deosebit de complesă.
La toate aceste considerente se adaugă şi unele de natură sentimentală, legată de resectul pentru istoria poporului român care, secole la rând a luptat împotriva tendinţelor expansioniste ale turcilor. Dar acestea par să nu aibă absolut nici o relevanţă prentru autorităţile noastre. Într-o discuţie purtată la Secretariatul de stat pentru Culte, un înalt oficial de acolo ne-a spus-o clar: ,,Ia mai lăsaţi-mă cu poveştile astea medievale!,, Totuşi, între această ,,lozincă,, lansată de un fost propagandist de la Ştefan Gheorghiu şi spusele venerabilului profesor Neagu Djuvara, suntem cu mult mai înclinaţi să-i dăm dreptate acestuia din urmă care, de curând a declarat: ,,Noi am avut Dunărea aceasta care ne-a apărat de musulmani, iar acum facem la noi un fel de punct de dezvoltare a islamismului în Europa”. La fel cum suntem de acord şi cu spusele PS Ambrozie Sinaitul, Episcopul de Giurgiu cel care, la o slujbă oficiată la Mănăstirea Putna, vorbind ,,în pilde, precum profeţii, a spus: ,,E o mare povară să duci neamul pe umerii tăi, spunea părintele Iustin Pârvu. Pe unii îi lasă genunchii, așa că s-au operat. Bine ar fi să nu ne lase mintea, cugetul nostru românesc. Nu se poate construi moschee în ţara voievozilor.
