Îndrăgostită până peste cap de un tânăr fermecător, fata naivă din pădure, Giselle, moare de inimă rea atunci când descoperă că iubitul ei era logodit cu alta, o aristocrată de rangul lui. Acesta este, foarte pe scurt, subiectul baletului „Giselle”, o capodoperă a romantismului, care vrăjește de aproape două secole spectatori de toate vârstele.

Ei bine, în seara de 20 mai, la Opera Națională din București, delicata Giselle era să fie ucisă nu de deznădejde, ci de… stupefacția provocată de mitocănie. Îngăduința excesivă a supraveghetorilor intrării a permis ca o spectatoare întârziată să pătrundă în sală după ora începerii reprezentației, fapt care a declanșat o ceartă vehementă cu cea care ocupase scaunele rămase goale, chiar în primul rând din sectorul central. Vociferările au acoperit uvertura, spre disperarea publicului din vecinătate, care făcea apel la calm și civilitate. Femeia așezată a refuzat ostentativ să elibereze locurile însușite pe nedrept, plătitoarea lor proțăpindu-se, ca răzbunare, în fața ei, în picioare, pentru a-i împiedica vederea spre scenă. Cum nici această manevră de câteva minute n-a clintit-o pe ocupanta abuzivă, întârziata a pornit furioasă spre ieșire, dărâmând în drumul ei (intenționat?) bastonul și geanta rivalei, rămasă să savureze primul act din fotoliile câștigate prin încăpățânare.

Între timp, pe scenă evolua deja fermecătoarea Giselle (Greta Niță), o prezență suavă și veselă, în contrast cu incidentul neplăcut din sală. Cu înfățișarea sa adolescentină și cu un zâmbet inocent pe chip, păstrat cvasipermanent, în ciuda dificultății partiturii interpretate, Greta Niță a intrat perfect în rol, transmițând privitorilor un belșug de voișie și duioșie. Nu degeaba mărturisea balerina într-un interviu că Giselle este rolul vieții sale! A demonstrat-o cu asupra de măsură, arătându-se totodată o veritabilă maestră a porté-ului și a développé-urilor și o stăpână a arabesque-ului impecabil. Iar dincolo de tehnica admirabilă, care i-a permis și sărituri spectaculoase, și secvențe de pași impresionante (o înlănțuire de piqués și chaînés, complicate alternanțe de mișcări rapide și poze în echilibru pe poante), Greta Niță a dovedit și o expresivitate actoricească de invidiat, în momentele de suferință maximă a eroinei sale.

În rolul prințului Albert, Valentin Stoica a fost și el la înălțime. La propriu! Experimentatul prim-solist este posesorul unei detente de excepție, pusă în valoare pe de-a întregul în liniile de sărituri și îndeosebi în actul al doilea, la dansul epuizant al lui Albert cu fantomatica Giselle, obligată de regina ielelor, Myrtha (Rin Okuno), să-l stoarcă de vlagă și de viață pe iubitul vinovat. Seria de tours en l’air și mai ales cele peste 25 de entrechats six legate (o forfecare rapidă a picioarelor în aer, sărind de pe loc), din episodul confruntării prințului cu supusele neînduplecatei Myrtha, au atras ovații și aplauze furtunoase din sală.

Cât despre Rin Okuno, simpla ei apariție la rampă, în actul al doilea, a fost salutată entuziast de public. După care regina ielelor și a rolurilor negative – care o prind de minune, așa cum am văzut și în cazul Odile din „Lacul lebedelor” – și-a etalat atuurile și tehnica impecabilă, plutind realmente pe scenă cu al său pas de bourrée formidabil, urmat de dificile mișcări desenate cu o precizie japoneză. Chipul impenetrabil al balerinei s-a potrivit de minune cu rolul crudei Myrtha, o altă partitură în care Rin Okuno excelează.

Nici evoluțiile de grup nu au fost dezamăgitoare, membrii corpului de balet dansând curat, sincronizați și energic. O mențiune aparte pentru Marina Gaspar și Stefano Nappo în pas de deux, amândoi convingători și armonizați, în ciuda unei piruete în care balerina a ieșit din ax și doar intervenția partenerului a salvat-o de o dezechilibrare serioasă. Consistentă, dar lipsită cumva de strălucire mi s-a părut prezența lui Sergiu Dan în rolul pădurarului Hans, rivalul prințului Albert la inima frumoasei Giselle.

Și dacă începutul reprezentației a fost stânjenitor din cauza unor spectatoare necivilizate, seara s-a încheiat în triumf pentru artiști și în extaz pentru public. A fost, practic, o reeditare autohtonă a succesului repurtat recent (9-14 mai) de balerinii Operei Naționale București pe scena Teatro Massimo Bellini din Catania, Italia, tot cu „Giselle”.