Premierul a insistat personal – cu presa de fata, cum altfel – ca taxa de pod de la Cernavoda sa fie eliminata pe durata Weekend-ului. „Oameni nu pot fi umiliti”, au decretat guvernantii, masurand din priviri sutele de masini insiruite la plata. Sigur, oamenii nu pot fi umiliti in weekend, pentru ca in timpul saptamanii de lucru, de luni pana vineri, „oamenii” sunt umiliti constant, cu o ingeniozitate demna de o cauza mai buna.
Oamenii – in fapt, contribuabili, un termen de care demnitarii par sa se incomodeze – sunt umiliti la fiecare interactiune cu institutiile statului. Nu-i ghiseu al fiscului, al postei, al oricarei celule birocratice din trupul statului care sa nu-si traga seva din iritarea cetateanului, din obosirea lui nejustificata, fizica si psihica. Uneori, elementul uman, sa-l denumin generic „functionar”, pare sa contribuie cu propriile-i puteri la procesul de demobilizare cetateneasca a romanului, incercand sa-si compenseze simbolic, de dupa tejghea, frustarea financiara. Alteori, in schimb, cu toata bunavointa de care poate da dovada o fiinta umana, s-o numim, din nou, dar mai rar, „functionar”, sistemul gandit de teoreticienii birocratiei generalizate obliga cetateanul la un consum de energie inutil.
Nu-i stat pe globul pamantesc – nu in lumea civilizata, cel putin, unde apa calda si curentul electric sunt la indemana publicului larg – in care procesul de colectare a contributiilor financiare de la populatie sa necesite mai mult efort din partea contribuabilului decat a colectorului. Cu exceptia notabila a Romaniei. Tara unde declaratiile electronice se depuneau fizic la ghiseu. Tara unde o serie de taxe si impozite pot fi platite, in sediul ANAF, doar in numerar. Pentru Fiscul romanesc, contul bancar starneste doar interesul popririi.
Apoi, stimularea mediului de afaceri sau a societatii civile e un alt deziderat asumat public, dar niciodata simplificat ca procedura propriu-zisa. Nici macar in weekend. Infiintarea unei societati comerciale ori a unei organizatii non-guvernamentale ramane, de ani de zile, acelasi proces anevoios care implica inclusiv minime cunostinte de drept si, evident, ceva resurse financiare. Ceea ce intr-un stat cu vocatie democratica si respect pentru initiativa privata dureaza uneori si 24 de ore, in Romania contemporana se lungeste pe parcursul a minim 30 de zile. Lucratoare. De la rezervarea denumirii, pana la plata fiecarei taxe – mai mult sau mai putin explicate – si pana la decizia finala a statului, prin instantele de judecata, de a-ti oferi dreptul la afacere sau asociere, principiul umilirii cetateanului e exploatat in felurite chipuri.
Iata motivul pentru care suspendarea taxei de pod in weekend – pentru ca, nu-i asa?, umilirea cetateanului prin „cozi interminabile” trebuie sa inceteze – pare o ironie fina. La adresa cozilor, apartinatoare de CNADNR, ANAF sau Posta Romana. Sunt peste doi ani de la preluarea guvernarii si implicit a gestionarii Fiscului, iar cea mai relevanta schimbare in cadrul acestei institutii o reprezinta noua sigla. Cea in valoare de 2 milioane de dolari. Cozile au ramas, insa, aceleasi. Niciun rebranding acolo.
