Cu o zi înaite de Ziua Națională, în Argeș, ca în întreaga țară:
În Vedea, fostul ofițer de legătură al generalului Milea m-a întrebat dacă văd vreo șansă pentru fiica sa, aici în România. I-au dat lacrimile înainte să-i pot da un răspuns, cât de cât decent.
Preotul din sat, un tânăr determinat și convins că România nu este a comuniștilor, când nu este la biserică e sus pe tractor. Enoriașii lui sunt mândrii de el, ca șef al comunității .
Este pozitiv. Și optimist. Crede, dar și cercetează și nu se îndoiește că toți avem o misiune . Totul este să nu ne dezicem de noi înșine.
La Mosoaia, o bisericuță mică, „de sute de ani” îmi spune mândră o bătrână. Picturi splendide, refăcute în bătaie de joc, de un pictor ratat. Preotul le vorbește oamenilor despre Sfântul Andrei și cu nedisimulată mândrie despre creștinitatea „de la începuturi” a unui neam binecuvântat. Cel românesc. Iar precizarea vine natural. Mie mi s-a părut chiar ironică și amară. Si se mai roagă să-i audă și pe ei cineva să le „bage apă la biserică”. Li se promite de vreo câțiva ani buni. „Nu sunt bani maică” imi spune o bătrână pe un ton etern împăciuitor. Au răbdare.
Un tânăr vindea usturoi, ardei si zacusca, la taraba, in targ la Domnesti. Aratau naturale, fara perfectiunea de plastic a produselor de import (sau re-export, cum doriti). Cineva mi-a soptit ca „are facultate”. M-a privit senin, cu o superioritate blanda si usor blazat a adaugat „Da.Am terminat Istoria la Sibiu, cu 10, sef de promotie, sotia este avocat, dar nu ne descurcam cu banii” .
La Izvoru, o bătrână, în fața porții, e mândră că are copii la muncă. În Spania.”Sunt departe dar muncesc nu dau în cap” . Are 600 lei pensie iar metrul cub de lemne costă 300 de lei. Nu cere nimic .Nu are nici un reproș. Stă în poartă că „poate vin copiii acasă fără să o anunțe” . E singura surpriză pe care o mai așteaptă de la viață. Vis a vis de casa ei este o agentie de pariuri .
La Corbi, cercetător la Academia România, doctor în istorie, fluturaș de salariu cu 1300 lei. Îmi povestește, cu satisfacție, cum l-au ajutat tilurile academice când protestând de unul singur în fata Guvernului, jandarmii s-au codit „să-i rupă capul” în momentul in care s-a legitimat .
Tot aici, ciobanii si fermierii ceva mai cunoscuti dupa protestele din fata Parlamentului nu au nevoie de nimic de la politicieni. Vor numai sa nu-i mai incurce statul si hotii „in blana de oaie”.
Vorbesc bland si siguri pe ei. Mai au rabdare. Cat o sa mai aiba.
Nici cei care afiseaza smerenii ipocrite si pretioase la Sarbatoarea Nationala, nici cei care sa pregatesc sa-i huiduie din motive de lipsa din tribuna oficiala nu conteaza pentru acesti oameni.
La multi ani, buni si mult mai fericiti in România Reală, pentru 1 decembrie.
Articol de Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, candidat la alegerile din 11 decembrie în județul Argeș.
Foto – Bogdan Bratila, https://poze.bbsoft.ro/v
