Coșmarul româncelor plecate să muncească în Austria: “Ești româncă și ești sclava mea!”

Dezvăluirile publicației Români în Germania continuă cu întâmplări halucinante despre coșmarul româncelor care merg să lucreze în Austria, cel mai adesea pentru a îngriji bătrâni.

Prezentăm integral ancheta realizată de colegii nostri de la romaningermania, care au făcut demersuri și la autoritățile din România pentru a ajuta victimele mafiei intermediarilor. până în acest moment nu au primit niciun răspuns.

Rețelele intermediarilor

Mafia intermediarilor care plasează români la muncă în Occident a început să facă presiuni puternice asupra îngrijitoarelor, pentru ca acestea să nu mai povestească prin ceea ce trec. Unele dintre ele au fost avertizate la telefon, de o voce necunoscută, să se potolească. Pentru a înțelege care este miza acestui război dintre muncitori și intermediari, vă vom prezenta, pe scurt, filierele prin care ajung româncele în Austria și modul de acțiune al mafiei. Cele mai multe dintre cazurile relatate au intermediari din Reșița, Timișoara și Caransebeș.

 “Țigancă! Ești româncă și ești sclava mea!”

În Austria, româncele sunt prinse între ciocan și nicovală, adică între intermediari și situațiile groaznice prin care trec în familiile unde sunt repartizate: închise în casă, flămânde, umilite. “Țigancă!” sau “Ești româncă și ești sclava mea!” sunt doar două exemple de jigniri pe care le suportă bietele femei.

Mărturisirile cutremurătoare despre scavia anului 2014, într-o Europă așa-zis civilizată, continuă deci cu un nou episod. Îngrijitoarele românce vorbesc nu doar despre jigniri și condiții de viață absurde, fără mâncare destulă sau odihnă, dar se ajunge chiar și la abuz sexual: “Nevasta moșului mă punea să-i spăl/ating bărbatului ei încontinuu penisul în erecție!”.

Nu doar odihna și alimentația normală pot fi un lux pentru unele îngrijitoare romance, ci chiar și aerul proaspăt. Regulile casei sunt adeseori foarte departe de ceea ce înseamnă libertatea unei persoane. Prețul plătit pentru cei aproximativ 1.000 de euro pe lună: umilințe fără șir, jigniri, uneori o viață ca la închisoare, fără ieșiri în aer liber. “E foarte greu, poate că munca o accepți, dar faptul că te desconsideră – asta este cel mai greu de acceptat!”.

Intermediarii urlă la îngrijitoarele-sclave

Presiunile “mafiei intermediarilor”, declanșate după ce Romaningermania.ro a început să publice dezvăluiri despre viața îngrijitoarelor de bătrâni românce din Austria și Germania, s-au amplificat în ultimele zile. Unele dintre îngrijitoare au fost amenințate la telefon de o voce feminină, care le-a spus să se potolească. Altele au primit mesaje din partea unor intermediari care le avertizau să nu (mai) povestească ceea li se întâmplă, că vor rămâne fără loc de muncă.

Pe lângă cele cu care am tot vorbit noi în ultimele două săptămâni și care nu vor sa fie cunoscute pe rețeaua de socializare Facebook, câteva dintre îngrijitoarele de bătrâni din Austria și Germania au început să povestească deschis despre nemulțumirile lor cu privire la intermediari și la firmele acestora. Organele polițienești și fiscale din România, Austria și Germania n-au așadar decât să culeagă informațiile respective și pot aresta, în clipa următoare, zeci de escroci care prestează muncă la negru sau care abuzează de oameni, eludând legislația fiscală și penală.

Dacă în alte grupuri de pe Facebook (înființate de intermediari ori de șoferi români care bat Europa aducând la lucru tran;e de sclavi din România) asemenea păreri sunt adeseori șterse, în grupul “Pflegerin din Austria”, astfel de discuții reprezintă o normalitate. Doamna care a înființat acest grup – și care a anunțat că dorește să înființeze un sindicat care să apere îngrijitoarele din străinătate, ne-a mărturisit că se află acum în România, la Reșița, și nu se simte în siguranță. Cu toate acestea, femeia nu ar ceda încercărilor de intimidare.

“Nu mi-e frică!”, aveau să ne repete la rândul lor și alte îngrijitoare care au fost victimele încercărilor de intimidare din partea intermediarilor, una dintre acestea anunțând că, dacă va mai fi sunată, va apela la un avocat.

Sunați la 112 dacă sunteți terorizați de intermediari

“Poliția ar trebui chemată (sunând la numărul 112, valabil oriunde în Europa). Chiar dacă nu veți vorbi nimic, Poliția vă poate localiza oriunde, chiar dacă numărul dvs. de telefon nu apare. Cei care nu știu germană pot cere ajutorul și numai spunând S.O.S. La 112 și poliția va veni, va aduce un traducător” – aceasta este recomandarea lui Erich Mocanu de la organizația germană AEBS.org (www.aebs.org).

Sugerăm Poliției și Fiscului din România, Austria și Germania să pună la dispoziția miilor de cititori ai Romaningermania.ro o adresă de email oficială, la care oamenii să poată reclama firmele de intermediere ori persoanele fizice care îi abuzează. Acest demers ar fi unul firesc, din moment ce oamenii ne-au scris și date concrete: nume de firme, precum și pe cele ale intermediarilor iar unii dintre cititorii nostri au postat mesaje cu asemenea date și pe site-ul nostru. De asemenea, pe FB există de liste cu firme care țepuiesc oamenii. Desi sunt prezente peste tot, aceste date ar trebui să ajungă direct la instituțiile interesate, care sunt obligate să ia măsuri, în cazurile în care nu este respectată legea.

Banatul, raiul intermediarilor

Cele mai multe cazuri de abuzuri ne-au fost semnalate din Reșița, Timișoara și Caransebeș. Îngrijitoarele ni se plâng că plătesc comision nu doar atunci când sunt plasate la familie, ci pe toată perioada în care vor ramane acolo (câte 100-200 de euro pe lună). Bani care sunt plătiți fără să li se dea chitanță, fără vreun înscris oficial. Fiecare firmă sau intermediar român este în legătură cu firme de transport. Șoferii încasează și bani, tot ei dau și contracte la semnat etc.
Pe scurt, fiecare firmă de intermediere (sau intermediar care este pe cont propriu, “la negru”) lucrează diferit, însă și atunci când sunt implicate firme (din România sau din Austria), acestea iau comision și de la îngrijitoare, și de la familia în care aceasta va fi plasată. Acest mod de acțiune este unul comun pentru toate cazurile care ne-au fost relatate până acum. De asemenea, în toate cazurile, comisioanele se dau fără ca îngrijitoarele să aibă o chitanță ori o altă dovadă că au plătit (iar de multe ori nici nu li se spun toate comisioanele, ci se trezesc în Austria că mai au de plătit ceva). La început, ele achită o sumă mai mare decât comisionul. Această sumă se plătește o singură dată, după care se plătește lunar comisionul. Dacă îngrijitoarea renunță la caz – pentru că nu poate face față sau în situația în care este dată afară ori dacă moare bătrânul pe care îl îngrijește -, atunci când va fi repartizată la o altă familie va plăti încă o dată acea sumă, ca la început (pe lângă lângă comisionul lunar). Intermediarii încasează comisionul lunar fără să mai facă nimic, fără să mai dea măcar un telefon să se intereseze de îngrijitoare, în cele mai multe cazuri.

Unele dintre îngrijitoare și-au calculat sumele pe care le-au plătit drept comision intermediarilor. Fiecare a achitat mii de euro, în câțiva ani. Atunci când îngrijitoarele renunță la un caz de bunăvoie ori sunt silite să o facă, lor nu li se plătește transportul pentru a veni acasă. Cele mai multe nici nu și-au primit banii, dacă au plecat înainte de o lună de la familia la care lucrau.

Mafioți româno-austrieci. Partea română are, de regulă, un partener în Austria

Situațiile sunt diferite, dar în general se acționează “în pereche”:  firma din Austria are un intermediar în România, deseori “la negru”, care selectează și trimite oamenii la muncă. De cele mai multe ori, selecția constă doar din posibilitatea de a plăti suma de bani cerută la început, care oscilează între 100 și câteva sute de euro, cea mai mare sumă publicată în ultima vreme la anunțuri pe FB fiind de 600 de euro. Intermediarul din România ia și el bani la plecare (sumele fiind adunate de șoferi; cine nu plătește comisionul, rămâne acasă), iar îngrijitoarea va plăti apoi comisionul lunar pentru firma austriacă cu care are “contract” și, totodată, va cotiza și la intermediarul român, prin șoferi. Îngrijitoarele cu experiență de câțiva ani spun că nu mai acceptă intermediarii care cer banii înainte (ci doar din primul salariu), pentru că “s-au fript de multe ori până acum”.

Cum se racolează disperatele din România?

Intermediarii fac selecția simplu: dau anunțuri pe Internet, unde își trec doar prenumele și mobilul. Pe Facebook, de pildă, circulă multe asemenea liste. Acolo, oamenii comentează care sunt “firmele bune” și care sunt țeparii, deci țeparii pot fi luați ca din oală de polițiile română și austriacă. Acești intermediari se afla într-o directă legătură cu șoferii (firmele de transport), la care oamenii vin și-si plătesc comisionul, la plecare.

Când ajung în Austria, ingrijitoarele vor semna un contract – un document care prevede în general mai mult obligații și pedepse pentru îngrijitoare – și care se incheie între îngrijitor și firmă. Pe de altă parte, și familia va semna cu această firmă un alt contract și va plăti lunar un comision, timp de luni sau sau de ani, cât timp rămâne femeia româncă acolo. Dacă îngrijitoarea și familia s-ar înțelege între ei, fără a mai plăti comisioane firmei de intermediere, agenția trădată poate cere despăgubiri de sute de mii de euro. Câteva dintre firmele din Austria au fost înființate de români stabiliți de multă vreme în această țară.
O altă modalitate de țepuire a Fiscului român și austriac și a bieților oameni disperați este cea cu intermediar “la negru” din România și intermediar “la negru” din Austria. Aceștia fac selecții de personal și plasează oamenii, spun că reprezintă o firmă, dar fără a prezenta nici un document în acest sens. “Contractele” semnate sunt trase la xerox și completate de mână. Acestea nu le vor putea apăra în fața instanței pe româncele păcălite în Austria, după cum vom vedea într-un alt episod.
Mai poate exista o firmă în România (cu sediu, site etc.), care are un intermediar austriac. Acest intermediar le așteaptă pe îngrijitoare și recoltează comisioanele, dar nu prezintă niciun act. Alteori, îngrijitoarele sunt debarcate direct la familii, de către șoferii care le aduc din România. În numeroase cazuri femeile nici nu știu unde merg, în ce localitate, ele așteaptă să fie lăsate în fața casei unde vor munci.
Mai există și alte situații. Unii români stabiliți în Germania sau Austria, care știu un pic de germană, găsesc în România îngrijitoare și le caută familii, pentru a le plasa. Aceștia se ocupă de tot ceea ce presupune aducerea româncei în Occident (dau anunțuri, cheamă oamenii și îi plasează). Bineînțeles că majoritatea o fac “la negru”.
În caz că româncelor li se întâmplă ceva neplăcut în străinătate, firmele ori intermediarii dau de obicei bir cu fugiții: nici nu mai răspund la telefon. Doar unele firme austriece cu care românii încheie contracte direct par să fie ceva mai preocupate de situația lucrătorilor care le plătesc comisioane.

Contractele în alb sunt semnate în cafenele, baruri, benzinării și parcări

Chiar și situațiile care par a fi în legalitate (există fizic sediile firmelor) ascund ceva putred. Contractele sunt semnate în cafenele, baruri, benzinării, parcări din România. În cazul firmelor austriece, îngrijitoarele semnează fără să înțeleagă hârtiile scrise în limba germană sau li se spune să semneze repede, chiar înainte de a intra în locuința familiei. “Șoferul ne-a dat contractul să-l semnăm, spunând că se grăbește. Nu ai timp să citești”, am aflat de la o persoană pățită.

Alte îngrijitoare spun că adeseori primesc mai puțini bani decât scrie în contracte, dar nu reclamă, de frică să nu fie trimise în România și să moară de foame. Fie că e vorba de intermediarii români, austrieci sau de familie, atunci cândîngrijitoarele sunt nemulțumite replicile sunt aceleași: “Nu-ți convine, pleci! Altele stau la coadă să prindă un loc aici!”.
Această reprezentare schematică a situației fost întocmită după zile întregi de discuții cu cei care lucrează în acest domeniu. Vom reveni cu alte exemple și detalii, precum și cu copiile unor contracte. În ciuda relatărilor și a dezvăluirilor care ne-au fost făcute, nu dorim să insinuam că toate firmele din acest domeniu muncesc ilegal sau că fac toate nereguli.

Scopul demersului nostru jurnalistic este doar acela de a trage un semnal de alarmă asupra unor situații grave care se întâmplă cu românii care sunt aduși în Occident, astfel încât milioanele de conaționali morți de foame să nu viseze cai verzi pe pereți sau să nu creadă că în Occident umblă câinii cu covrigi în coadă, astfel încât să fie păcăliți ușor de escroci.

Nu avem de gând să controlăm piața plasării personalului în străinătate. Asemenea demersuri sperăm să fie făcute de autoritățile în drept, care să se autosesizeze și să ancheteze în profunzime cele relatate de noi și de muncitorii români.

www.romaningermania.ro

Foto- doxologia.ro