În celebrul său volum “Psihopolitica – Tratat de psihopatologie socială” (editura ALLFA, 2014), regretatul profesor de psihiatrie Florin Tudose pune “diagnostice” memorabile, pe capitole şi “boli”, politicenilor români, dar şi altor pacienţi din sanatoriul socio-politic al României. Alături de “reţetele” profesorului Tudose, portretele maestrului Devis Grebu întregesc imaginea unui adevărat ospiciu politic.
Printre “pacienţii trataţi” de profesorul Tudose se află şi principalii candidaţi la prezidenţialele din luna noiembrie. EXPRES MAGAZIN vi-i prezintă, cu “beteşugurile” găsite de doctorul Florin Tudose.
Elena Gabriela UDREA – „Protecţia şi slăbiciunea unui <<tătic>>.”
“Întâmplarea face ca doamna Udrea, fostă Cocoş (prin căsătorie), să poarte acelaşi nume cu cea care a declanşat cel mai celebru război al antichităţii, cel împotriva Troiei, generat de nurii şi hormonii anterior numitei blonde nesăbuite. A fost un război fratricid izbucnit nu din raţiuni politice, strategice sau măcar economice, ci dintr-un moft, un război în care bărbaţii, regii şi eroii lumii greceşti au pierit fără nici un rost. Fără să înveţe absolut nimic din războiul unei fuste, politicienii români, cel puţin cei dintr-o anumită parte a eşichierului, oameni care se vor serioşi sunt gata să se încaiere, dacă e nevoie chiar până la prăbuşirea României, pentru ifosele şi panseurile politice pe care o doamnă cu temperament le lansează pe micile ecrane sau prin intervenţii în alte locuri publice.
Specialistă în exerciţiul la bara Justiţiei, tânăra doamnă Cocoş a ascensionat politic fulminant până în dealul Cotrocenilor şi nu este nici un secret că nu doar talentul, suprafaţa intelectuală, tenacitatea sau cine ştie ce filiaţii au ajutat-o, ci pur şi simplu protecţia şi slăbiciunea unui <<tătic>>.
Nu a contat nici declararea republicii Norvegia, nici bârfele de ţăţică despre secretele cancelariei prezidenţiale, trâmbiţate pe la colţuri, nici afacerile discutabile ale soţului. Unii spun că importantă este tăietura decolteului şi sidefiul rujului. Blonda a mers înainte încăierând mereu între ei bărbaţi de stat, cu tot cu partidele lor. Mai mult, blonda fuge de la PNL la PDL ca să-l înnoiască şi apoi la PMP ca să-l înnoiască şi pe acesta cu prea multă gălăgie şi cu prea puţină temperanţă. Deşi politiciana noastră are vână, s-ar putea ca până la urmă Casandra să proorocească sfârşitul oricărei Alianţe de dreapta.
Speranţa este doar că până la urmă pe Dâmboviţa nu va fi un război ca-n Troia, pentru că Homerul nostru este Caragiale, iar coana Nuţica – nu-i aşa? – e damă bine.
Vă udrez o mie de ani pace!”
