Cine alege imbecilii exemplari?

Peisajul nostru multicolor abundă de un sfert de veac de politicieni. Doar ei sunt peste tot și mai ales în televizor. Înainte apărea, timp de două ore, unul singur.  Scriitorii însă au dispărut cu totul. Unii au murit, din cei cunoscuți, alții pâlpâie neștiuți, ca niște candele în chilii pe care nu le vizitează nimeni. După avalanșele zilnice de politicieni care fertilizează, mai ales în prime time, când omul se adună în odaie și redescoperă tovărășia televizorului, aerul locuințelor noastre, scutite ziua de imbecilități, acum două zile am deschis un program în care o duduie prezenta somitatea literară Icsuleasca. Discuția a lâncezit, gângăveala reporteriței găsindu-și perfecta armonie în gângăveala poetesei. Nu toți scriitorii vorbesc grozav, adăpostindu-și genialitatea în scriitură, unde abundă iepurii ideii și se întretaie prințesele de salon ale metaforei. Am așteptat nerăbdător promisele versuri în lectura poetesei de care recunosc vinovat, n-am auzit. Ei bine, a citit, cu suspine și pudră în glas, niște inepții. Șezută admirativ din profil, gazda a ascultat-o ca pe Maica Tereza și umezeala emoției se lăsa presupusă în lenjeria ei cu cutele rânduite atent. De unde au scos-o pe genială? Cine, în dragele noastre televiziuni din care absentează academicienii, actorii, pictorii, compozitorii, toți cedând spațiile ratingului unor lăptărese siliconate, cine alege dintr-o lume împuținată, cea a intelighenției, imbecili exemplari?   N-am putut să ascult mai departe.

Politicienii sunt culeși în toate televiziunile pe criterii știute sau presupuse. Ei sunt  aleși nu după imbecilitate care, la această specie, unde încap și oameni deștepți prin accident, nu contează. Când nu-s aceiași într-o televiziune îi afli, rotiți, în alta, cu interese similare. Din lumea personalităților civile e aleasă pretutindeni madam Tatoiu, fostă – zice-se – damă bine, fostă om de afaceri, fostă ceva. Se pricepe la toate, e gata să încalece orice subiect, așa cum un luptător antrenat sare în șa cu sabia petrecută la șold și măcelărește fără să se uite unde dă. Dacă-i luptă, luptă să fie. Oricum, ea e un loc comun. Văzând o bucățică din selecția valorilor prezentate de o televiziune, m-am gândit că tot mai bine e cu Tatoiu care măcar nu scrie versuri. Cine alege, într-o televiziune, imbecilii exemplari?

Articol publicat pe ampress.ro