Aşa cum am arătat în ancheta precedentă despre marea avere a vicepremierului Gabriel Oprea, din cv-ul acestuia lipseşte cu desăvârşire orice referire la perioada 1993-2000, ca şi când actualul şef al UNPR s-ar fi teleportat în altă lume. O perioadă în care, totuşi, Gabriel Oprea a trăit din ceva, şi-a întreţinut familia şi a mai achiziţionat şi diverse bunuri imobile şi mobile, aşa după cum putem deduce din declaraţiile sale de avere.
Avere din nimic
Ultima funcţie deţinută în 1993 de Gabriel Oprea şi declarată de acesta este aceea de ofiţer de justiţie militară activ, fără să spună concret, ce funcţie a îndeplinit – procuror militar, judecător militar, consilier juridic, şi la ce entitate din cadrul MApN sau al ministerului Justiţiei. De asemenea, în 2000 este director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare şi vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare.
Chiar şi în aceste condiţii, confruntând declaraţia de avere şi declaraţia de interese, în aceeaşi perioadă 1993-2000 Gabriel Oprea a achiziţionat destule şi valoroase bunuri:
-în 1996 – o casă de locuit în suprafaţă de 828 mp, construită în Bucureşti;
-în 1994 – un spaţiu comercial în suprafaţă de 74,16 mp, dobândit prin act de vânzare-cumpărare, în Bucureşti;
-bunuri constând în bijuterii şi o serie de obiecte a căror valoare estimativă totală este de 60.000 de euro: – 1985-2007 – bijuterii (inele, brăţări, cercei etc.); – 1986-2005 – picturi, statuete, icoane etc.
Aşadar, având în vedere această ocultare a perioadei 1993-2000, nu pot fi apreciate eventualele incompatibilităţi sau conflicte de interese sau, de ce nu, chiar existenţa unor posibile fapte de corupţie. Pe cale de consecinţă, nu pot fi încadrate legal eventualele situaţii în care s-ar fi putut afla Gabriel Oprea în perioada anilor 1993-2000, perioadă în care a achiziţionat aceste bunuri, dat fiind faptul că nu se cunosc funcţiile pe care le-a deţinut în toată această perioadă şi entităţile în care a activat.
Oprea ascunde cu disperare şapte ani din cv-ul său
Totuşi, o persoană care ocupă înalte funcţii de demnitate publică şi funcţii publice din 2000 şi până în prezent nu poate să ascundă din cv-ul său întreaga activitate profesională pentru o perioadă de şapte ani, fără să declare care au fost funcţiile deţinute în aceşti ani, perioadă care se regăseşte însă pe declaraţia de avere prin achiziţionarea de bunuri mobile şi imobile a căror valoare estimativă depăşeşte cu mult suma de 10.000 de euro sau echivalentul aceteia în lei, după cum am arătat mai sus.
De altfel, nu este de găsit declaraţia de avere a lui Gabriel Oprea din perioada anilor 2000-2001 şi perioada 2001-2002, când a îndeplinit funcţia publică de director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare şi respectiv funcţia publică de secretar de stat şi preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului, deşi avea această obligaţie potrivit prevederilor legale în vigoare la vremea respectivă şi anume art. 2 alin. 1 din Legea nr. 115/1996, articol preluat şi care se regăseşte în prezent în art. 3 alin. 1 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Generalul interesului personal – prefect, concesionar al Primăriei Capitalei şi chioşcar
Pe vremea când era prefect al Capitalei numit de Adrian Năstase, pe Gabriel Oprea l-am regăsit pe lunga listă a “şmecherilor” care au primit în concesiune terenuri de la Primăria Capitalei contra unor redevenţe extrem de “prietenoase”. Astfel, pe Calea 13 Septembrie nr. 133, lui Gabriel Oprea i s-a dat, conform contractului nr. 627 din 30 aprilie 2002, încheiat în perioada în care Oprea era prefect al Capitalei, un teren în suprafaţă de 71 mp pentru “spaţiu comercial”, contra unei redevenţe anuale de 625 USD, adică aproape “moca”! Contactat atunci, Oprea a recunoscut că a primit terenul atunci când era prefect, dar a ţinut să precizeze că cererea sa a fost depusă înainte de a fi numit în această funcţie. “Cererea pentru teren a fost depusă înainte de a fi prefect, prin 2001. Imediat ce am fost numit în funcţie, în ianuarie 2002, am demolat chioşcul de pe acel teren, care aparţinea fratelui meu, iar suprafaţa a preluat-o Gigi Neţoiu. Contractul probabil că a fost încheiat mai târziu pentru că aşa se mişcă birocraţii români”, ne-a spus atunci, vizibil încurcat, Gabriel Oprea.
