Guvernul Ponta, prin ministerul Mediului, a pregătit un act prin care muzeul Antipa trece în subordinea ministerului Mediului ( nu se cunosc motivele până în acest moment, dar nici legătura dintre mediu și muzee), Antipa primește și clădirea unde se află acum Muzeul Țăranului Român, iar exponatele de aici se mută în Herăstrău.
Reprezentanții muzeului Antipa spun că nu vor clădirea Muzeului Țăranului Român și nu înțeleg de ce cei de la ministerul Mediului ar dori să facă această schimbare nefericită, care ar aduce cu deciziile din perioada comunistă.
Când și cine a construit Muzeul Țăranului Român
Nicolae Ghica-Budești ( 22 decembrie1869, Iași – 16 decembrie1943, București), arhitect român, promotor al renașterii vechii arhitecturi românești și al afirmării specificului național, al stilului neoromânesc în arhitectură, este cel care a realizat planurile pentru actualul Muzeu al Țăranului Român.
Construirea muzeului a durat 29 de ani deoarece s-a realizat pe etape și cu întreruperi, între anii 1912 și 1939.
Înițial s-a numit Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială, mai apoi Muzeul de Artă Națională Carol I”.
În perioada comunistă a devenit “Muzeul Lenin-Stalin”și ulterior “Muzeul Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România”.
Nicolae Ghica-Budești a mai realizat planurile pentru
- Biserica Copou din Iași
- Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mircești
- Biserica Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă, București
- Biserica Cuțitul de Argint, București
- Casa Rosetti, București
- Liceul din Râmnicu Vâlcea
- A participat la lucrările de extindere ale Palatului Universității București (1912)
Muzeul Țăranului Român, un palat al artei
Din 1930 a fost membru de onoare al Academiei Române. A fost și membru al Comisiei monumentelor istorice.
Clădirea Muzeul Naţional al Ţăranului Român este amplasată în Piaţa Victoriei din Bucureşti, alături de Muzeul de Ştiinţe Naturale „Grigore Antipa” şi de Muzeul de Geologie.
Cel numit cu întocmirea proiectului şi conducerea lucrarilor va fi arhitectul N. Ghika-Budeşti, strălucit reprezentant al şcolii autohtone de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe „un palat al artei pământene”, dispus sub forma incintelor de tip monastic.
După 29 de ani, la capătul unor nesfârşite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român.
Ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din fondul arhitectural tradiţional, cu deosebire cel brâncovenesc, lucrarea se remarcă prin expresivitatea ansamblului compoziţiei completată cu utilizarea ponderată a elementelor decorative florale şi zoomorfe
Zidăria aparentă de caramidă roşie, marile ferestre reunite sub arcade, coloanele logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta siluetă a turnului central cu imaginea foişorului amintind de clopotniţele vechilor mânastiri ş.a. conferă cladirii somptuozitatea masurată a unui adevarat palat al artei.
In anii ’60, clădirii i se adaugă un corp central de birouri şi săli conexe, construit însă, prin nesocotirea totală a datelor stilistice de bază ale concepţiei lui N. Ghika-Budeşti. Noua construcţie, amplasată lăturalnic, în spatele monumentalului edificiu, se individualizează, de asemenea, printr-un mozaic de proportţi, realizat în spiritul perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.
