Chiar, cand ai privit ultima data in ochii strainului din oglinda? Nu, nu ridurile din jurul ochilor lui, nu ridurile de expresie de la coltul gurii, nu cearcanele, ci tristetea mascata dupa fard a propriei priviri in oglinda? Cand ai fost mai atenta la privirea aia reflectata de oglinda si nu la linia neagra perfect arcuita pe conturul ochiului, obosit de ganduri si intrebari fara raspuns?
Cate lucruri imperfecte trebuiesc corectate la chipul din oglinda ca sa te simti dezirabila … si asta doar cu fard? Cum devenim adversarele chipului din oglinda? Cum devenim cel mai mare critic al lui si aruncam toata vina pentru nefericirea noastra pe el, pe chipul “ostil” din oglinda, chip cu care, paradoxal, existam in mintea celorlalti?
Se pare ca secolul al-XXI –lea a lansat “moda”inaccetabilitatii nuditatii”fetei, compesand prin carnagiul nuditatii corpului.Gene lungi, mascara, fard, ruj,lifting, colagenul sau grasimea proprie, luata din diverse zone ale corpului, dar si acidul hialuronic sau botoxul par noul corset al fericirii. Pare ca mental, traim in plin ev al carnavalului venetian, impins mult peste limita imaginatiei celor care l-au inventat … ”mastile”moderne, desi respecta designul venetian, ( perfecte dar incapabile sa reproduca privirea umana, ele trebuiau purtate pentru a fi animate) si-au schimbat scopul, ele promit “fericirea”, “tineretea fara batranete”, „dragostea”.
Probabil cel mai greu obstacol psihologic al acestui eu o sa fie gasirea unui partener care sa ne inspire atata incredere incat sa redevenim noi, sa ne infatisam lui cu nuditatea chipului nostru, cand toate substantele se reabsorb, iar fondul de ten si fardul se sterg! Fara masca perfectiunii pe chip oare cine ne va accepta si iubi? cel mai probabil nu barbatul dezirabil din punct de vedere social, probabil nici cel pentru care am merge pe jar pana la capatul lumii, sau ma rog, pe la toate cabinetele de estetica ghirurgicala, dup ace horoscopul a esuat previziunea lamentabil, dar cu siguranta cineva care te va obliga sa zambesti dimineata cand privesti chipul din oglinda. Si atunci, nu e oare toata aceasta tevatura legata de ridul de sub ochi, care iti uzurpa si ultima speranta la fericire si tinere vesnica un act de comoditate, in care preferam sa cumparam promisiuni, cu pretul propriei mutilari, decat sa ne acceptam?
Continuand rationamentul, ma intreb daca in final masca nu-si cere tributul ei de “cantitatea de fericire”? O masca nu metamorfozeaza numai aparitia, ci prin tot noianul de reactii pozitive sau negative determina atitudini si comportamente greu de inchipuit in fata autenticitatii, cu atat mai mult cu cat fiinta umana este imperfect croita nu ca sa deteste, sau sa fie detestata, ci ca sa invete sa accepte, sa invete sa iubeasca si sa fie iubita. Imperfectiunea fizica nu trebuie mutilata in perfectiune, iar cu siguranta imperfectiunea sufleteasca s-ar putea vindeca mai usor printre oameni imperfecti fizic! Insa, acest lucru devine imposibil intre oameni perfecti fizic, ei vor cere totul, pentru ca au dat tot, pacat ca suferinta lor nu a fost una naturala inerenta procesului de maturizare, ci o durere fizica atroce si provocata, incarcata de promisiuni fantasmagorice care isi asteapta implinirea imediata prin cei ce risca admiratia.
Candva am auzit urmatoarea replica: „batranetea nu este o varsta pentru oamenii labili”…. Oare incercand sa ramanem tineri, nu ne asumam supliciul luptei lui Sisif, excluzandu-ne pe noi insine din viata proprie, pentru a face loc unui strain cinic, prea atent la riduri si prea putin atent la ce isi doreste defapt?
Si totusi, daca e sa pun un pariu cu istoria, cele mai frumoase femei au trait cand chirurgia estetica nu exista. Si totusi, si totusi… au trait femei superbe si in Romania, peste care varsta s-a asternut ca o imbratisare,femei anonime pentru multi sau adevarate dive si-au purtat cu demnitate varsta prin lume, zambind. Au ramas prietene cu chipul din oglinda si au facut un pact de neagresiune cu viata, desi au trait si pasiunea si deziluzia, acolo in sufletul lor stiau ca nu chipul le-a tradat.
