Masacrul din redactia revistei Charlie Hebdo nu a fost doar o tragedie nationala pentru Franta si un motiv de doliu pentru intreaga lume a presei. A fost si un branci dat clasei politice din hexagon care, oricum subrezita, probabil se va dezechilibra total in lunile urmatoare.
Moartea jurnalistilor, pusa in contextul unei razbunari religioase, va functiona, din pacate, si ca imbold electoral. Iar fundamentalistii acuzati de uciderea unor promotori ai dreptului la libera exprimare vor influenta intentia de vot a cetatenilor francezi cum niciun consultant politic nu ar putea-o face.
Cand stanga isi recunoaste spasita esecul, renuntand discret la principalul proiect care i-a propulsat candidatul la Palatul Elysee – acea cota halucinata de impozitare a marilor venituri -, iar dreapta conservatoare inca isi ispaseste vina de a fi fost reprezentata de Nicolas Sarkozy, exista un singur beneficiar al nemultumirii. Al nervozitatii. Al valului de intoleranta care va urma, cum pentru orice vina individuala multimea gaseste, intotdeauna, un vinovat colectiv. Si pentru ca radicalismul francez contemporan trebuia sa poarte un nume, Marie Le Pen si-a botezat fiica Marine.
Aceeasi Marine Le Pen care isi va reafirma public convingerile anti-imigrationiste si care, printr-o retorica revansarda, va convinge ca e singurul politician dispus sa puna piciorul in prag. Prag care, sustin miile de parizieni iesiti in strada, a fost calcat de teroristi.
Daca presedintele in exercitiu isi va demonstra falimentul in politica de siguranta nationala, asa cum a facut-o deja in sfera economica, dreapta va avea principala sansa in 2017. Insa cum dreapta inseamna atat François Fillon, cel care l-a criticat pe presedintele Hollande pentru interventia militara in Siria, cat si Marine Le Pen, politicianul care sustine ca imigrantii ilegali nu ar trebui niciodata sa primeasca cetatenia, nuantele vor vor fi decisive.
Si tot ca o nuanta, Le Pen ar putea face un pas inapoi in trecutul propriului partid, reluand o teza mai veche a formatiunii, abolirea imigratiei. Ar putea fi glontul de argint mostenit de la propriul tata, o data cu partidul.
