| Este inspectia judiciara. Institutia care, conform statutului ei, trebuie sa analizeze toate derapajele majore care pot afecta independenta justitiei. Este vorba, in primul rand, de excese de abuzuri sau de incompetenta unor procurori sau judecatori. Este vorba, in al doilea rand, de alte institutii ale statului ori de reprezentanti ai acestor institutii, care prin acte, fapte sau declaratii pot restrange sau altera independenta judecatorilor. Este vorba, in al treilea rand si abia in al treilea rand, si de presiuni care ar putea fi exercitate asupra actului de justitie, din directia partidelor politice ori societatii civile. Isi indeplineste aceste atributii inspectia judiciara? |
Avem toate semnalele ca raspunsul la intrebarea de mai sus este negativ. Nu se cunosc decat extrem de putine cazuri in care judecatori sau procurori au fost sanctionati pentru ca, in mod vadit, au incalcat drepturi ale omului, uneori chiar cu rea-credinta, proceduri prevazute in lege, care asigura protectia unor acestor drepturi si, la fel de rare sunt situatiile in care procurori sau judecatori sunt sanctionati, pur si simplu, pentru ca nu si-au indeplinit obligatii strict prevazute de lege. Si, din nefericire, cel mai adesea si, din ce in ce mai frecvent in ultima vreme, aceasta institutie, numita inspectia judiciara, este suspect de prompta in a sanctiona public o serie intreaga de afirmatii si comentarii – este adevarat, unele constituind si ele derapaje – care se constituie in lovituri aduse imaginii justitiei ca institutie.
Nu este aici locul si nici nu exista spatiul editorial necesar pentru a oferi sute sau chiar mii de exemple, care pot sustine afirmatia de mai sus. Fapt este ca, in linii mari, inspectia judiciara, in loc sa fie un garant real al fortei si independentei justitiei, s-a transformat intr-un scut al unor grupuri de interese nelegitime, din interiorul justitiei, din afara acestei puteri in stat sau din zone tangente. Poate ca s-a ajuns aici pentru ca, la fel cum se intampla si in cazul Consiliului Superior al Magistraturii, situatia este dominata de procurori, care, in mod normal, sunt simpli avocati ai statului si ar trebui sa aiba o putere egala asupra actului de justitie cu aparatorii partilor. Adica, cu avocatii. Poate ca s-a ajuns aici si fiindca un numar extrem de mare de judecatori este provenit tot din randul procurorilor. Poate ca, in Romania, in locul unei justitii impartiale, care isi propune exclusiv apararea cetateanului si, din aceasta perspectiva, a legilor statului, s-a format, de fapt, o garda pretoriana.
Sau poate raul cel mai mare este cel identificat de un numar tot mai semnificativ de judecatori romani, carora li se adauga si paisprezece organizatii ale judecatorilor din Uniunea Europeana. Si anume, faptul ca, un serviciu secret, in speta Serviciul Roman de Informatii, prin cativa reprezentanti ai acestuia – care ar trebui, urgent, rejectati, judecati si condamnati – a creat un sistem tentacular in interiorul puterii judecatoresti, care are drept scop dirijarea acesteia.
Asadar, bratul inarmat al Consiliului Superior al Magistraturii functioneaza. Dar functioneaza gresit. Sub forma de scut, pentru magistratii butonati politic sau de catre servicii sau de catre organizatiile de tip mafiot si de pumnal impotriva unor magistrati cinstiti. Fix ceea ce observam in aceste zile.
Articol publicat pe corectnews.ro
