Baronii mondiali

România este țara tuturor posibilităților.

În România, dacă ai susținere politică și multe contracte cu bugetul statului, poți deveni baron local, dar dacă te și încuscrești cu o rudă prezidențială și vinzi fierul fostei industrii socialiste pe la turci sau cine știe pe unde, atunci poți deveni  ”baron mondial”.

Poate de aceea cetățeanul Sandu Anghel își zice și Mondialu căci baron oricum este după standardele impuse acestui titlu de către politica românească.

Cazul Bercea Mondialu-Mircea Băsescu este unul dintre cele mai spectaculoase momente ale mizeriei și decăderii morale a politicii românești din ultimii douăzecișicinci de ani. Este momentul în care noi, cetățenii de rând, deveniți contribuabili permanenți și alegători periodici ar trebui să ne trezim la realitate și să conștientizăm nevoia unei schimbări radicale fără de care riscăm să rămânem pe vecie un popor vegetal, așa după cum bine spunea Ana Blandiana.

Nu voi vorbi însă despre aceste aspecte ale cazului ci despre unul mult mai prozaic și mercantil. Voi vorbi despe bani.

Sumele vehiculate  sunt enorme. Familia Mondialului pretinde că a dat șpagă aproape un milion de euro lui Mircea Băsescu și două milioane de euro doamnelor Kovesi și Stanciu. Acești bani nu proveneau din unul sau mai multe conturi bancare ci se pretinde a fi fost plătiți cash, printr-un intermediar sau prin șoferi.

Nu mă interesează, în momentul de față, dacă banii au ajuns la cei care sunt în cauză dar nu poate să nu mă intereseze faptul că Mondialul dispunea de acești bani în numerar și că, mai mult ca sigur, reprezentau doar o parte din ceea ce mai avea la ” saltea” sau prin alte ascunzișuri domestice.

Cum se poate explica faptul că într-o țară care se proclamă având economie de piață funcțională de tip european, o politică fiscală sub controlul Troicii și o Bancă Națională lăudată până la idolatrizare, circulă liber pe  rețele informale paralele cantități atât de mari de valută ? Există o circulație monetară paralelă cu cea controlată și fiscalizată ? Cât de exacte sunt calculele noastre macroeconmice referitoare la venitul pe cap de locuitor, la puterea de cumpărare, la inflație, dobânzi,rată de schimb,etc ? Cât de protejată este politica și siguranța circulației monetare în situația existenței latente și neprevizibile a unei cantități de valută aptă oricând să prejudicieze piața de capital dacă cineva ar vrea acest lucru? Cât de credibilă este în străinătate piața de capital din România în cazul existenței unei cantități de valută cu atribute de bombă cu explozie întârziată?

Sumele dezvăluite în cazul de față sunt doar un eșantion a ceea ce există. Trebuie să înțelegem că sumele ascunse prin saltelele baronilor pot fi de câteva sute de ori mai mari decât cea pe care Mondialu o putea cheltui, sau pierde,  fără efort și fără pericolul de a se pauperiza.

Fără a cădea în discurs ” neeuropean” trebuie să spun ( nu pentru prima oară) că asistăm la un fenomen de acumulare a unei bogății imense de către baronii etniei rrome, printre care se numără și Mondialu. Este o acumulare  netă de capital, de neimaginat în condițiile normale de rulare a capitalului pe o piață de tip european.

La nivelul cetățeanului de rând, averile baronilor etniei rrome au imaginea îmbogățirii rapide și spectaculoase  după 1990, exclusiv prin camătă, prostituție, droguri, cerșetorie și delicvență de orice tip.Este imaginea unor activități care viciază mediul economic și social și care nu ar fi putut prospera decât în condițiile unii stat slab din punct de vedere instituțional sau în condițiile unui stat corupt, complice la ilegalități și la evaziunea fiscală.

Grav nu este numai faptul că în marea lor majoritate sunt activități delicvente și evazioniste ci și faptul că  nu contribuie cu nimic la îmbunătățirea situației acestei etnii, nu contribuie nici la eliminarea sărăciei, nici la culturalizarea și nici la integrarea ei în societate. Este o activitate cu reguli și principii feudale care are ca scop  îmbogățirea la cote extreme doar a unei minorități de baroni, care se autointulează  șefi, bulibașe, regi sau împărați.

Este rușinos și regretabil că cineva din familia președintelui țării s-a implicat în acest mediu de mafie și infracțiune.

Articol publicat in editia tiparita Expres Magazin, nr 3, iunie.