Faptul că municipiul Râmnicu Vâlcea este ocolit de viitoarea autostradă Piteşti – Sibiu, care va fi inaugurată peste 6 ani, reprezintă consecinţa unei clase politice locale incapabile să apere cum trebuie interesele cetăţenilor. Aş merge chiar mai departe, şi aş spune că motivul pentru care în nici unul din cele cinci trasee luate în calcul de proiectant nu se regăseşte şi Râmnicul trebuie căutat în falimentul total al unor administraţii publice, străine de interesul general.
În loc să fi căutat soluţii pentru acceptarea unanimă a unui traseu care să includă un centru urban ca Râmnicu Vâlcea, ne dăm acum de ceasul morţii să-i convingem pe guvernanţi să fie de acord cu o variantă care să fie cât mai aproape de noi. Este inacceptabil să stai cu mâinile în sân atâţia ani, fără să faci un minim lobby, iar după aceea să mimezi înţelepciunea de pe urmă şi să ceri ca autostrada să nu treacă la 50 de kilometri de municipiu, ci la 10. Între timp, nu a fost gândită nici o soluţie pentru realizarea unei artere rutiere care să lege oraşul de autostradă. Nu s-au căutat soluţii de finanţare, aşteptându-se până în ultimul moment.
Prioritatea şmecherilor care conduc judeţul şi municipiul a fost alta. Există informaţii că unii dintre ei s-au concentrat pe cumpărarea de terenuri situate de-a lungul traseului iniţial, pentru a-l revinde apoi Companiei Naţionale de Autostrăzi, în vederea obţinerii de profituri fabuloase. Cam aici s-a oprit interesul celor care ar trebui să facă tot posibilul pentru ca viaţa comunităţii pe care o reprezintă să se schimbe în bine. În mod normal, procurorii DNA ar trebui să se sesizeze şi să-i ia la întrebări pe aceşti băieţi deştepţi. La Vâlcea, de ani uni, este o adevărată modă a cumpărărilor dubioase de terenuri. Pe anumite speţe au fost demarate dosare ample, care cuprind nume sonore. Unii dintre cei vizaţi de anchetele procurorilor au avut grijă să se dea la fund, să iasă din politică şi să se ocupe doar de afaceri, gândindu-se că vor ieşi din vizorul DNA. Alţii însă, mai tupeişti, au rămas în prim – planul vieţii publice, crezând că vor fi protejaţi de umbrelele politice.
În acest moment, avem certitudinea că autostrada nu va trece prin Râmnicu Vâlcea. Se ratează, astfel, o oportunitate uriaşă de dezvoltare, care îşi va pune amprenta pentru mult timp de acum înainte asupra vieţii economice a oraşului. Capitala Vâlcii este efectiv scoasă din circuit, izolată, condamnată la sărăcie. Degeaba îţi trece autostrada prin judeţ, dacă principalul pol urban nu se află pe traseul ei. Este adevărat, poţi să te legi la autostrada Piteşti – Sibiu printr-un drum expres, dar nu va fi acelaşi lucru. Una este să ieşi din oraş direct în autostradă, aşa cum se întâmplă la Piteşti, şi cu totul altceva să mergi 10-20 de kilometri cu maşina, pentru a ajunge la ea. Şi de ce ar face asta un şofer din Râmnicu Vâlcea care vrea să meargă spre Sibiu sau Piteşti, când actualul traseu este mai scurt şi, implicit, mai ieftin? La fel, firmele de transport din Vâlcea vor prefera să ajungă la Piteşti şi Sibiu pe drumul obişnuit, oricât de îmbietoare ar fi autostrada. Orice patron îşi face calcule, şi nu vrea să plătească un leu în plus, doar pentru ca maşinile sale să meargă pe un drum modern.
Răspunde cineva pentru acest eşec de proporţii? Ca de obicei, nimeni nu-şi asumă acest dezastru. Mai mult, noul „împărat” al judeţului, Cristian Buican, avea tupeul să convoace „toţi factorii decidenţi din jude” la o discuţie cu privire la alegerea unui traseu pentru autostradă, în condiţiile în care nici unul dintre cele propuse nu ne avantajează, iar, până acum, PNL nu a făcut nimic pentru a propune ca noul drum să treacă efectiv prin Vâlcea. Părerea noastră este că cea mai avantajoasă variantă economică, nu neapărat doar pentru Vâlcea, ci pentru întreaga investiţie, în ansamblu, ar fi fost găsirea unui traseu care să traverseze actuala Vale a Oltului, şi nu unul pentru care să fie nevoie să se sape tuneluri în munte, şi, astfel, construcţia autostrăzii s-ar fi putut face cu costuri mult mai mici, dat fiind că două benzi sunt deja construite, şi trebuiau realizate doar alte două, după modelul extinderii care se face în prezent la ieşirea din judeţul Vâlcea, spre Sibiu. În acest fel, costurile noii construcţii ar fi mult reduse, iar economia locală nu s-ar prăbuşi, aşa cum se va întâmpla cu micile afaceri, nu puţine, care supravieţuiesc acum doar datorită traficului auto de pe Valea Oltului. Ca de obicei, însă, politicienii vâlceni nu se trezesc nici măcar în al doisprezecelea ceas, şi nici unul dintre ei nu îşi va asuma răspunderea pentru dezastrul care va urma.
De fapt, ne-am obişnuit cu această stare de lucruri. Păi, pentru Oltchim şi CET Govora răspunde cineva? Politicienii se împăunează doar cu măruntele lor realizări, al căror impact asupra vieţii economico – sociale este minim, dar evită să dea socoteală pentru marile eşecuri. Au trecut deja câţiva ani de când Oltchim şi CET se zbat să supravieţuiască şi nu am văzut pe nimeni chemat la DNA, pentru a da explicaţii. Dacă, în aceste cazuri, care s-au soldat cu mii de şomeri şi cu sute de milioane de euro gaură nu a luat nimeni măsuri, credeţi că se va sesiza cineva, să-i tragă pe politicienii vâlceni de urechi, pentru că au fost dezinteresaţi? Vă asigur că nu, nu de alta, dar corb la corb nu-şi scoate ochii. Noi rămânem cu paguba, iar ei cu banii.
