Ca un efect previzibil al insuccesului electoral si al modului agresiv in care conturile au fost reglate in PSD, mandatul lui Victor Ponta la Palatul Victoria pare sa fi intrat intr-o etapa finala. Iar daca evaluam corect recentele declaratii si miscari politice care vizeaza coalitia de guvernamant, putem aproxima si momentul Zilei Z in Parlament: primavara lui 2015.
Ce se va intampla in urmatorul trimestru? UNPR va emite noi pretentii, uneori imposibil de satisfacut, invocand pozitia dominanta in randul partidelor satelit, liberalii lui Tariceanu vor bate in retragere, inapoi in noul PNL (incercand sa „contribuie” la solidificarea Dreptei si sa „contrabalanseze” aportul democrat-liberal), iar Partidul Conservator isi va schimba conducerea si, firesc, orientarea.
Dupa desprinderea etnicilor maghiari din sfera de influenta a social-democratilor, a venit randul oamenilor grupati in jurul generalului Gabriel Oprea sa forteze redeschiderea negocierilor cu PSD.
La momentul succesului USL, UNPR a fost o componenta greu digerabila de electorat, acceptata in Executiv doar la insistentele lui Victor Ponta – cel care-si pregatea inca din 2012 strategia indepartarii liberalilor -, insa in momentul de fata, la debutul anului preelectoral 2015, cazarma lui Oprea este cel mai solid partener pe care fostul doctor in drept se mai poate baza.
Liberalii rasculati condusi de Calin Popescu Tariceanu analizeaza tot mai serios intoarcerea la matca PNL, asa cum, de-a lungul deceniilor, s-a intamplat cu aripile dizidente sau factiunile dizlocate din partid. In fond, compromisul unei scurte guvernari alaturi de Victor Ponta poate pune in pericol cariera politica a unor senatori si deputati care, daca s-ar intoarce spasiti in randurile liberalilor si-ar putea asigura o continuitate parlamentara. Cum 2016 va fi, potrivit tuturor estimarilor si exceptand ipoteza unor greseli fatale, anul succesului pentru noul PNL, perspectivele politice alaturi de formatiunea care a dat presedintele par mult mai luminoase decat cele oferite de fantomaticul PLR, partidul care nu exista.
In ceea ce-i priveste pe conservatorii ramasi captivi in mica tiranie a lui Daniel Constantin, premisele se arata chiar mai putin optimiste. Dupa valuri succesive de numiri in functie a unor apropiati ai presedintelui PC – noul ministru al Educatiei, universitarul servil cu care Ponta isi curata biografia, e cel mai recent exemplu – prin care si-a ostilizat putinele organizatii functionale din teritoriu, Daniel Constantin va trebui sa supravietuiasca politic unei noi incercari. Declaratia de razboi lansata de Voiculescu in noapte dintre ani implica riscuri serioase pentru cel care conduce un mic partid cladit pe holdingul Grivco (din care provine inclusiv Constantin) si trustul Intact (datorita caruia a avut unde sa provina acelasi Constantin). Obligati sa aleaga intre desprinderea totala de imperiul lui Dan Voiculescu si schimbarea conducerii personale a actualului presedinte, membrii PC ar putea decide ca Daniel Constantin sa mearga singur alaturi de PSD.
De altfel, nici Partidul Social Democrat nu-i ofera premierului Victor Ponta siguranta de care se bucura inainte de alegeri. Daca plecarea lui Sebastian Ghita din partid si anuntul fondarii unei noi constructii politice ar putea fi parte a unui plan de care Ponta sa nu fie strain, aversiunea lui Marian Vanghelie ii poate subrezi sprijinul parlamentar. In conditiile in care influenta primarului sectorului 5 se extinde si asupra unor banci din Parlamentul Romaniei, argumentele lui Mircea Geoana – cel care a castigat in tara, in 2009, impotriva lui Traian Basescu, si a pierdut in Diaspora la un scor mai mic decat Victor Ponta in 2014 – ar putea avea un ecou politic.
In fond, daca pentru cetatenii chemati la urne „raul mai mic” este cea mai frecventa optiune, de o evaluare similara ar putea uza, in viitorul apropiat, si politicienii care vor decide soarta premierului.
