A fost cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii şi a suferit alături de Iuliu Maniu în temniţele comuniste. Statul RECUNOAŞTE TOT, dar decide că nu merită NIMIC

Pe data de 10 noiembrie 2010 a fost inregistrat la Tribunalul Bucuresti, Sectia a 5-a civila, procesul pe care l-am intentat Statului Roman pentru recuperarea pagubelor si hotiilor infaptuite la adresa bunicului meu, Ilie Lazar (cel mai tanar semnatar al Actului Unirii – n.r.).

La data de 11 februarie 2011 a inceput procesul pe baza Legii 221/2009 si  a fost amanat de 10 ori(!), pana pe data de 23 noiembrie 2012, cand… s-a amanat din nou, de data asta pentru “Încuviinţează obiecţiunile formulate de pârât la raportul de expertiză. Revenirea cu adresă către expert Constantin Rafail cu menţiunea de a răspunde obiecţiunilor formulate, ţinând cont şi de raportul de expertiză extrajudiciar depus la dosar. Prorogă cererea de majorare a onorariului pentru expert”.

Mentionez ca, la solicitarea instantei (foarte important), a fost angajat un expert judiciar, dl. Constantin Rafail, pentru a analiza documentele depuse la dosar de catre mine. Spre surprinderea tuturor, expertul a dovedit un profesionism desavarsit si a intocmit un document extraordinar (o lucrare de doctorat cu adevarat) in care demonstreaza CU DOCUMENTE ca Statul Roman ii datoreaza lui Ilie Lazar suma de  1.455.436 lei, adica in jur de 300.000 de euro!

In ciuda tuturor probelor existente, pe data de 22 februarie 2013, dupa alte 2 amanari ale sentintei, Tribunalul Bucuresti da urmatoarea sentinta:

“Solutia pe scurt: Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul GHERASIM ION ANDREI în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Constată caracterul politic al condamnării lui Ilie Lazăr, bunicul reclamantului, prin următoarele hotărâri:

– Sentinţa penală nr. 1988/11.11.1947 pronunţată de Tribunalul Militar al regiunii a II a Militară;

– Decizia nr. 687/07.05.1949 pronunţată de către Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie;

– Decizia nr. 133/21.09.1955 pronunţată de Tribunalul Suprem – Colegiul Militar;

– Sentinţa civilă nr. 591/31.05.1956 pronunţată de către Tribunalul Militar al Regiunii a II a Militare;

– Decizia nr. 275/10.08.1956 pronunţată de Tribunalul Suprem – Colegiul Militar.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral şi material suferit. Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză. Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22.02.2013.” Extras din Hotarârea 379/2013  22.02.2013

Pe data de 31 mai 2013 recursul meu la sentinta Tribunalului Bucuresti a fost acceptat la Curtea de Apel, prima infatisare fiind pe data de 4 decembrie 2013, cand…..s-a amanat cauza pe 19 februarie 2014 din….lipsa de procedura.

Sa vedem ce se va intampla pe 19 februarie a.c. deoarece in cazul in care nu voi primi o decizie favorabila ma voi duce pana la CEDO, specialistii care au vazut dosarul spunandu-mi ca am dreptate 100%.

E interesant de mentionat aici ca la CEDO, Statul Roman nu a castigat nici macar un singur proces!!!!