Două zile am stat aproape de Regele Mihai. După ani de zile, m-am simţit bine în ţara mea. Şi, ca printr-o minute, toţi mârlanii, păturicii, impostorii, au dispărut. Două zile în care nu s-au văzut şi nu s-au auzit. Două zile în care ne-am recuperat ţara.
Deşi consider că Roberta Anastase, în calitate de preşedinte a Camerei Deputaţilor, era obligată să fie prezentă la şedinţa solemnă a Parlamentului în care a vorbit Regele Mihai, mă bucur nespus că nu a fost.
Cum mă bucur că nu i-am văzut în aceste zile pe Elena Udrea, pe Emil Boc etc.
Mi-am permis luxul să uit că trăiesc în ţara condusă de ei, după bunul lor plac şi în detrimentul cetăţenilor, dar în beneficiul lor.
Am fost la Ateneul roman, în Parlament, la Opera română aproape de Rege şi nu am putut să nu mă gândesc la ce-am fi putut să fim, la cum am fi putut să trăim.
Cât de norocoşi am fost şi , totuşi, cât de ghinionişti, să fim contemporani cu Regele Mihai, Corneliu Coposu, Doina Cornea, Ion Diaconescu, Elisabeta Rizea, şi să nu-I vedem.
Două zile care, din păcate, nu vor deveni obişnuinţă, ci, dimpotrivă, nu ştiu dacă o sa le mai trăiesc vreodată!
NR. Text publicat pe 26 octombrie 2011.
