În mai 1999, la 945 de ani de la Marea Schismă dintre creștinismul apusean și cel bizantin, conducătorul catolicismului mondial săruta pământul unei țări majoritar ortodoxe, numind-o „Grădina Maicii Domnului”.
Vizita ecumenică a Vicarului Romei în România a pus piatra de temelie a unui pod spre pace și „Unitate!”, strigătul care a însoțit celebrările religioase la care au participat Suveranul Pontif și Patriarhul Teoctist.
Vizita de stat a Papei Ioan Paul al II-lea în România, la invitația președintelui Emil Constantinescu, a cimentat, alături de Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, pilonii integrării euroatlantice a României într-un moment în care teoria potrivit căreia democrația și economia de piață trebuiau să se oprească la granițele lumii catolice era larg îmbrățișată.
În momentul vizitei, la granițele României era în plină desfășurare un conflict generat pe teritoriul fostei Iugoslavii de un regim național-comunist dominat de ideologia purificării etnice și religioase, vinovat de crime împotriva umanității în Bosnia-Herțegovina (1992-1995) și Kosovo (1996-1999). Crime împotriva umanității fuseseră comise și în războiul pentru independența Croației majoritar catolice (1991-1995) după proclamarea independenței, când sârbii ortodocși au fost alungați din țară, iar Armata Populară Iugoslavă a răspuns cu represalii sângeroase. Intervenția militară declanșată de NATO împotriva dictatorului sârb Slobodan Miloșevici la 24 martie 1999 era percepută în lumea ortodoxă, inclusiv în România, drept o acțiune catolică și protestantă îndreptată împotriva ortodocșilor.
În acest context, cu ocazia vizitei de stat a Papei Ioan Paul al II-lea în România, președintele Emil Constantinescu invită la ceremonia oficială de primire de la Palatul Cotroceni din București lideri democrați din Balcani, ortodocși, catolici și musulmani deopotrivă, cărora Sanctitatea Sa le va acorda a doua zi o audiență privată.
La recepția oferită în cinstea Suveranului Pontif, președintele României sublinia: Prezența Sanctității Voastre în România închide un mileniu de dureroasă separație și inaugurează istoria unei dorite reconcilieri. Suntem pe bună dreptate mândri de faptul că prima piatră a acestei construcții diplomatice și spirituale este așezată aici, în capitala unei țări care aparține Europei prin cultura sa, prin opțiunile sale democratice, prin adâncimea rădăcinilor sale creștine. România prețuiește cu respect și bucurie faptul de a fi gazda primei vizite oficiale într-o țară majoritar ortodoxă a celui dintâi Mare Pontif al Romei și șef al statului Vatican care zidește acest pod mult așteptat între cele două părți ale ecumeniei creștine.”
Acest puternic mesaj de pace și reconciliere este continuat de „Declarația comună pentru pace în Balcani și încetarea războiului din Iugoslavia”, semnată de Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Teoctist:
În numele Domnului, Părinte al tuturor oamenilor, cerem imperios părților angajate în conflict să arunce definitiv armele și adresăm un viu îndemn părților de față, să facă gesturi profetice, pentru ca pe acest pământ îndrăgit să fie posibilă o nouă artă de a trăi în Balcani, caracterizată de respectarea tuturor oamenilor, prin frăție și convivialitate. Va fi un semn puternic în ochii lumii, care va arăta că teritoriul Republicii Federale Iugoslavia, laolaltă cu toată Europa, poate deveni un loc al păcii, al libertății și al armoniei pentru toți locuitorii săi.
Binecuvântarea Papei Ioan Paul al II-lea asupra României ortodoxe a fost însoțită, la câteva zile după întoarcerea de la București, de o pledoarie în favoarea integrării euroatlantice a țării noastre, în audiența generală acordată în Piața San Pietro, la Vatican:
Anul 1989 a marcat, și pentru această iubită națiune, un moment de cotitură. Odată cu prăbușirea dictaturii, a început o nouă primăvară de libertate și astfel țara a devenit un șantier al democrației, pe care trebuie să o edifice cu răbdare și onestitate. Recurgând la izvoarele sale culturale și spirituale autentice, România a moștenit cultură și valori atât de la civilizația latină, cum atestă limba însăși, cât și de la cea bizantină. Istoria și poziția ei geografică fac parte integrantă din noua Europă, care se construiește treptat, după prăbușirea Zidului Berlinului.
Astăzi, contribuția cardinalului polonez Karol Wojtyła – devenit, în 1978, Papa Ioan Paul al II-lea – la prăbușirea Zidului Berlinului, simbol al divizării Europei între democrație și dictatură după cel de-Al Doilea Război Mondial, este unanim recunoscută.
În anul 2000, în timpul vizitei de stat a președintelui Emil Constantinescu la Vatican, regimul dictatorial al lui Slobodan Miloșevici se prăbușea. La 5 octombrie, în urma alegerilor prezidențiale, care îl indicau câștigător pe liderul democrat Vojslav Kostunica, sub presiunea mișcărilor populare de la Belgrad, liderul comunist Slobodan Miloșevici demisionează. După o convorbire telefonică cu Kostunica, și cu acordul acestuia, președintele României îi contactează pe președinții Bulgariei, Croației, Turciei, Greciei, Sloveniei, Macedoniei și Bosniei-Herțegovina, în vederea coordonării pentru asigurarea păcii și stabilității în Balcani. În urma acordului președintelui Boris Traikovski, această întâlnire va avea loc la Skopje, sub egida SEECP (Procesului de cooperare sud-est european), al cărei președinte în exercițiu era.
La 25 de ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL), în cadrul programului său de cercetare Istoria recentă și anticiparea viitorului, are privilegiul de a organiza o conferință care restabilește adevărul istoric prin mărturii politico-diplomatice despre acest moment istoric major de pace și reconciliere, într-un recurs la memorie deosebit de util în contextul actual.
Keynote speakers: Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al ISACCL, președintele României 1996-2000; Vlad Nistor, europarlamentar, șeful Protocolului Administrației Prezidențiale 1996-2000; Traian Negrei, consilier de stat pentru culte, Președinția României 1996-2000. Invitat special: Paweł Soloch, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Polone în România. Moderator: Cătălin-Ștefan Popa, director al Departamentului „Istoria culturilor și civilizației Levantului”.