Am luat o lecţie caldă de la mine. De ani de zile încerc să mă-nţeleg. Să mă ascult din adânc. La propriu, aproape. Să închid ochii şi să-mi aud gândurile, începând şi încercând să îmi dau seama, după reverberaţie şi timbru, cam din ce parte vin, şi cu ce sens.

La început o făceam din necesitatea de-a arunca poveri dintr-o nacelă care risca, uşor-uşor, să se lovească de stânci înainte de-a atinge o destinaţie visată şi posibilă. Apoi, însă, când m-am ridicat deasupra norilor încărcaţi cu furtuni, totul a devenit un joc de curiozitate. Mă dădeam peste cap fără niciun caleidoscop şi vedeam ce iese din mine, cu zâmbetul pe buze. Chiar şi plânsul mi-l urmăream surâzând.

Mai multe citiţi pe www.dobro.ro

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.