Acţiunile anticorupţie care au zguduit în ultima perioadă din temelii politica românească nu sunt singulare în Europa, aşa cum vor să vehiculeze apropiaţii Kremlinului. Un adevărat război anticorupţie, tipic pentru economiile în recesiune, care au neapărat nevoie de „ţapi ispăşitori”, dar, mai ales, de îngustarea conductei pe unde se scurg banii negri, este în plină desfăşurare, în această perioadă, în întreaga Europă. În Spania au loc arestări masive, fiind vizaţi politicieni de vârf, înalţi funcţionari, afacerişti de top, 260 de mari companii fiind anchetate şi sute de conturi bancare blocate. Scenariul este aproape acelaşi în Germania, unde apar articole despre mega-afaceri murdare oblăduite de cancelari, gen EADS, în timp ce, în Irlanda sunt anchetaţi giganţi IT cum ar fi Apple şi Microsoft, iar în Franţa a ajuns în atenţia procurorilor chiar fostul preşedinte.
O ţară coruptă, aflată în Vestul Sălbatic al Uniunii Europene este visul Rusiei, pentru că, pe un astfel de teritoriu, al tuturor, dar, în acelaşi timp, al nimănui, este foarte posibil să înflorească afaceri murdare şi să se producă milioane de euro, bani negri.
În acest context, declaraţiile şocante ale lui Traian Băsescu, cum că nu există nici un alt candidat care să-i semene, şi mai ales că alegerea unui preşedinte de stânga ar arunca din nou România în braţele corupţiei sunt forţate, atâta timp cât meleagurile mioritice urmează şi ele trendul european. În lumina ultimelor arestări răsunătoare, de la vârful politicii locale, este posibil să avem primele alegeri cu rezultate reale din ultimele două decenii, lucru care nu este deloc de neglijat. Corupţia costă toate statele europene, potrivit raportului anticorupţie al Comisiei Europene şi costă economia europeană aproximativ 120 de miliarde de euro anual. Drept urmare, ceea ce se întâmplă în aceste zile nu este nici pe departe rezultatul eforturilor anticorupţie al preşedintelui Băsescu, aşa cum, ceea ce se va întâmpla în viitor nu va fi meritul noului preşedinte, ci este startul unui amplu război european
anticorupție, în care nu ar fi exclus ca România, oarecum în avangardă, să fi jucat rolul unui cobai. Din păcate, fenomenul avantajează mai ales forţele politice nedemocratice, cum este Rusia, aşa că, oricine ar conduce România, ar fi bine să nu fie un personaj şantajabil sau slab pregătit.
