Expres Magazin

Mana Ciutacu în oraşul lui Arhimede

Articol de: Mana Ciutacu

Sicilia, Taormina. Un orăşel mic, de zece mii de locuitori. Staţiune celebră în secolul trecut. Cocoţat pe stâncile vulcanice, căci Etna nu-i chiar aşa departe, ba chiar veghează fumegând, vechiul orăşel este extrem de romantic. Ca să ajungi în centru, trebuie să urci cu maşina pe serpentine ameţitor de înguste, pe care abia încap (uneori nici nu încap!) două maşini ce merg în sens opus. Sau poţi să iei telecabina de jos, de lângă plajă.

Aici, telecabinele se plimbă pe cablu în grupuri de câte patru: unele urcă, altele coboară. Că turiştii nu prea merg pe scări aşa o distanţă… Perpendiculare pe strada principală, paralelă, cumva, cu marea, dar aflată la înălţime, sunt străduţe înclinate, pline de restaurante şi magazine. Încântător e că mesele sunt aşezate afară, pe treptele late. O masă pe-o treaptă, mai cobori şi e o altă masă…

Plante mediteraneene din abundenţă, balcoane din fier forjat, un parc superb, cu măslini pe trunchiurile cărora sunt montate tăbliţe cu numele soldaţilor italieni căzuţi în război, panorame superbe, marea albastră plină de bărci, yachturi şi vase de croazieră ancorate şi, în zare, vulcanul care continuă să fumege. Iar când se supără şi aruncă lavă, spectacolul e vizibil, fără probleme, din oraş. Grămezi de turişti (fără români şi cu puţini ruşi!), unii de-un sejur, alţii de 2-3 ore, coborâţi de pe vasele de croazieră să facă un tur al oraşului, biserici deschise zi şi noapte, magazine de suveniruri, cu celebra ceramică de Sicilia şi obiectele cu Il Padrino, cafenele în care se bea mai mult cafea americană decât espresso, siesta obligatorie din timplul zilei, galerii de artă, cântăreţi ambulanţi şi soldaţi romani pe post de statui vii, limba italiană şi dialectul sicilian. Cel în care un ”bună seara” care ţi se spune la intrarea în magazine sună al naibii de româneşte… Şi mai e Isola Bella, insula aflată în golful de la baza oraşului. Aflată în proprietate privată până acum câţiva ani, insula a fost vândută, de către proprietari, statului. RAPPS-ului sicilian, să zic aşa… Cu tot cu căsuţa cocoţată sus, în vârf, pe stânci, printre copaci..  

O altă zi , un alt loc. Oraşul lui Arhimede. Acolo s-a născut, în 287 î.e.n. Acolo a şi murit, pe vremea când oraşul era colonie grecească cu auto-guvernare, în timpul aşa-numitului asediu al Siracusei. Soldatul roman nu l-a cruţat, chiar dacă încerca să-şi apere cercurile desenate pe nisip… De la Taormina la Siracusa sunt vreo 100 km. Se coboară, practic, pe insulă. Relieful vulcanic din apropierea Etnei se transformă, uşor-uşor, după ce treci de Catania, în calcaros. E sud rău şi sunt peste 40 de grade în luna august. Sunt locuri pe care trebuie să le vezi o dată în viaţă. Mi-ar trebui o viaţă matusalemică să le văd pe toate…

Dar am ajuns la Siracusa. (Şi la Ortigia, insula legată de oraş printr-un pod.) Acum, nimeni nu mai aleargă pe stradă, gol, strigând Evrika! Ar fi fost nefiresc să fie aşa. Căci ”un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea lichidului dizlocuit de acel corp” a fost deja enunţat, de două milenii, de către Arhimede, rezolvând problema Coroanei de Aur.

Acest articol îl găseşti şi aici

• 3950 afişări
• 4 comentarii

Duminică 25 septembrie 2011, ora 13:48

Share

Comentariile voastre

Până acum au comentat 4 vizitatori. Comenteaza si tu!