Trădări de provincie şi dramolete în aşteptarea lui 25 mai

Va candida Victor Ponta la alegerile prezidenţiale, ce se va întâmpla cu Tăriceanu şi Diaconu, va rămâne Antonescu în cărţi, pe mâna cui va merge Băsescu – Boc sau Udrea? Răspunsurile – după 25 mai, spun dregătorii cu pretenţii de Vechiul Continent.

Până atunci, se face mezamplasul  – mici mişmaşuri, scenarii în laboratoarele băieţilor deştepţi.

Uşile şi ferestrele lăsate deschise de PSD încep şi ele să aibă o noimă chiar şi pentru cei mai puţin familiarizaţi cu învăţăturile lui Traian Băsescu. Adicătelea, cum ar veni, aflăm – după ce era să-i ia şalele de la curent pe simpatizaţii social democraţi – că PSD a lăsat uşile deschise pentru cei cu carnet de partid PNL, iar fereastra pentru Călin Popescu Tăriceanu ca să sară pârleazul în penthous-ul USL-ist, pe 25 mai la ora 24.

Numai să nu păţească precum Geoană, că multe asemănări şi deosebiri sunt între dânşii. Să le luăm pe rând.

După ce a pierdut alegerile prezidenţiale, Geoană a fost detronat de la şefia partidului şi înlocuit cu purtătorul lui de cuvânt, Victor Ponta. Cu inima frântă, s-a refugiat la Dăbuleni de unde voia să înceapă o mişcare care să cuprindă toată ţara. Aceasta a început, şi s-a şi terminat, cu o declaraţie care ar fi sensibilizat şi pietrele de pe marginea drumului:

„România are nevoie de alternativa care nu e nici la putere, nici la USL şi, din păcate, nu este nici la PSD şi cred că e momentul să ridicăm vocea şi glasul şi să ne ştergem lacrimile de tristeţe”, a spus Geoană.

N-a fost să fie, deci, iar mişcarea lui Geoană s-a încheiat cu drumul până la Dăbuleni şi înapoi. La fel şi Tăriceanu. Partidul virtual a rămas în memoria publică partidul cu un singur membru real, şi, forţat de această realitate, a fost transformat într-o platformă cu care aşteaptă după colţ.

Diferenţa este că Geoană şi-a lins rănile de unul singur, printre lubeniţe, fie ele şi de Dăbuleni,  iar pe Tăriceanu l-au ajutat în această operaţiune chiar vârfurile social democraţilor… Ce-o fi şi în inima lui Geoană…

De înţeles, la supărare,  Mircea Geoană a început să dea din casă. Cică <<domnul Ponta mi-a spus “dacă vă întreabă de vizita la Vîntu, minţiţi”. Am preferat să spun adevărul>>.

Iar urmaşul său în jilţul social democrat , Victor Ponta, a cerut chiar excluderea lui din partid.

Tariceanu, în schimb, s-a trezit într-o dimineaţă pus pe fapte mari şi, dacă partidul n-a vrut să-l excludă, s-a gândit să urce în fugă treptele Palatului Victoria de unde să-şi strige supărarea, şi unde – de altfel – a şi rămas cu sufletul.

Şi ca să redevină atractiv pentru liberali, lui Tăriceanu i se promite ciocanul lui Thor, şi ciolanul de la Cotroceni.

Sigur, ceea ce a făcut Tăriceanu nu intră nici măcar într-un top al celor mai mari trădări de-a lungul timpului, sunt alţii mai importanţi  –  Ţepeş, Viteazu, Horea, Cloşca şi Crişan, Burebista sau Brânoveanu. Trădări autentice, nu glumiţe siropoase şi dramolete de provincie.

Nu ştim ce va face PNL, dacă îl va reaccepta pe Tăriceanu aşa de curând, chiar şi de dragul USL, sau dacă fostul prim ministru va fi folosit până pe 25 mai sau şi după.

Cert este faptul că modul în care se face politică seamănă cu cel din urmă cu 200 de ani, numai că atunci personajele aveau o statură la care niciunul din cei de azi nu poate visa.

Articol publicat si in editia tiparita Expres Magazin din luna aprilie.