Dacă nu ați fost duminică seara, pe 1 martie, în sala suprapopulată a Teatrului Godot ați piedut avanpremiera unui excelent spectacol. Din fericire, nu ați pierdut încă premiera și nici spectacolele care vor urma, așadar aveți grijă să prindeți cât mai repede un loc la The Motherfucker with the Hat.

Piesa lui Stephen Adly Guirgis, care acum patru ani a provocat destulă agitație printre criticii producțiilor de pe Broadway, este o comedie neagră savuroasă și totuși, cu o justă cantitate de inocență, care răzbate pe nesimțite din cascada limbajului mai mult decât liber. Aici este și avantajul spectatorului român: paradoxal, dar textul este mai liber într-un teatru bucureștean decât într-unul newyorkez, unde chiar și titlul i-a fost cenzurat în anumite publicații. Traducerea Anei Maria Oglindă, cu un excelent simț al limbii, este savuroasă, imaginativă, surpinzător de credibilă și amuzantă, l-ar face mândru pe Guirgis cu soluțiile lexicale pe care le-a găsit.

O intrigă dintre cele mai promițătoare, clasică am spune, cu licențele de rigoare: după doi ani de pușcărie Jackie (Virgil Aioanei), fost dealer, alcoolic pe cale de reformare și, una peste alta, băiat bun, se întoarce la iubita lui Veronica (Oana Popescu), cu flori, ciocolată, un ursuleț (la drept vorbind, părea mai mult iepuraș, dar nu insistăm) și cu o slujbă nouă. Spre stupoarea lui, însă, descoperă pe masă pălăria unui alt bărbat. De aici începe istoria celor cinci personaje care se întâlnesc, se iubesc, se detestă, se mint și își spun cele mai atroce adevăruri, combat drogurile cu alcoolul, sunt mândri de viețile lor și le detestă, devin nostalgici, cinici și afectuoși, fără să ne permită să ne alegem un favorit, pentru că, de fiecare dată când credem că l-am găsit, un altul vine să-i ia locul.

La fel se întâmplă și cu cei cinci actori: Virgil Aioanei, Oana Popescu, Vlad Zamfirescu, Jojo și Paul Ipate, a căror interpretare te obligă la empatie. Nici nu s-ar putea altfel, nu numai pentru că talentul lor face o bună chimie cu ritmul textului, ci și pentru că diferențele culturale nu ridică nicio barieră aici: totul se petrece în cadrul marii culturi a relativismului moral. Sau, cum spune personajul lui Vlad Zamfirescu, în prezent, unde lucrurile sunt așa cum se întâmplă să fie, sau cum spune cel al lui Paul Ipate, o persoană poate să fie mai multe lucruri în același timp. Un relativism căruia regia Adrianei Zaharia îi menține capacitatea de a fi surprinzător până în ultimul moment, mobilizând resursele de sensibilitate și în actori și în public.

O seară minunată, un spectacol pe care trebuie să îl vedeți, nu lăsați să vă treacă primăvara fără acest Mother fucker, în fața căruia ne scoatem pălăria.

20150301_232436

Teatrul Godot, avanpremiera The Motherfucker with the Hat de Stephen Adly Guirgis; regia Adriana Zaharia; cu Virgil Aioanei, Oana Popescu, Vlad Zamfirescu, Jojo, Paul Ipate; secnografia Patricia Popescu; costume Veronica Zaharia, traducere Ana Maria Oglindă.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.