În dezbaterea politicianistă pe noua forma incompletă a Codului Fiscal s-au discutat multe aspecte dar puține relevante pentru economia și dezvoltarea României. Spaimele și intoxicarea cu scenarii au primat în spațiul public.
Unul din aspectele trecute la și altele or tratat prin metafore alarmiste este cel legat de sustenabilitatea acestei propuneri.
Sustenabilitatea presupune capacitatea guvernului de a își asuma în viitor povara financiară a datoriei.
Noul Cod fiscal, pe dimensiunea scenariilor pesimiste, trebuia testat dacă transcende suprafața de sustenabilitate fiscală. Sustenabilitatea fiscală a unei țări nu presupune un punct ci o suprafață multimensională.
Nu există o limită superioară a acestei sustenabilități, este diferită de la o țară la alta, de la un moment istoric la altul și de la un grad de îndatorare la altul.
Sustenabilitatea poate fi exprimată și printr-o relație în care intervine deficitul (surplusul) bugetar primar (defictul bugetar după deducerea plății dobânzilor), datoria publică, dobânda nominală, creșterea economică nominală, cursul de schimb în cazul unei economii eurizate ca cea a României, caracteristicile mediului de afaceri.
Pentru exemplificare, parte din țintele din Tratatul de la Maastricht au fost introduse în tratat din perpectiva sustenabilității fiscale.
Nivelul de 60% referitor la nivelul datoriei publice nu este un punct de optim ci determinat de media de la momentul negocierii inițiale a datoriilor celor mai mari economii Europene, Franța și Germania. Creșterea economică nominală a perioadei era considerată în jur de 5% . Prin urmare, folosind relațiile propuse în materialele sugerate se obține o limită pentru deficitul bugetar total de 3%.
Țintele din tratat implică existența unei rate nominale de creștere “steady state” minime de 5%. În condițiile unei inflații medii de 3% și a unui potențial de creștere în “noua normalitate” de doar 1%, deficitul compatibil cu o îndatorare stabilă de 60% devine 2.4% și nu 3%, în cazul unor economii mature cu potențial scăzut de creștere.
Acesta este doar unul din posibilele puncte de pe suprafață de sustenabilitate a finanțelor publice și are datoria existentă ca și input exogen. Doar din valoarea datoriei nu se poate infera pe baza unor modele simple dacă o datorie de 20% din PIB or una de 40% este “mai sustenabilă”.
În cazul României, nu nivelul este problematic ci dinamica, utilizarea și managementul datoriei.
România este o țară bogată. România este o economie emergentă în interiorul Uniunii Europene și aflată departe de frontiera tehnologică globală. Prin urmare, România este încă capabilă de salturi.
Reducerea fiscalității poate fi ușor făcută sustenabilă indiferent de privitor printr-o serie de acțiuni care nu sunt posibile în economiile mature ale Europei;
– diminuarea pierderilor companiilor de stat
– îmbunătățirea colectării
– taxarea corectă a avuției sub și supraterane (vezi joaca cu accizarea petrolului)
– investiții în diferitele tipuri de infrastructuri ( e.g. investiția într-un segment de autostradă în România poate completa un întreg culoar pan European, pe când aceeași investiție în Germania nu ar fi decât probabil redundantă).
Noul cod este un pas incomplet în direcția bună.
Lucian Isar, CV
Lucian Isar este unul dintre cei mai cunoscuți economiști români, în prezent președintele Consiliului de Supraveghere al Băncii Comerciale Feroviare (BCF), bancă cu capital autohton.
Lucian Isar este absolvent al Academiei de Studii Economice, București, secția Finanțe și Bănci și masterand în Matematica Finanțelor din cadrul Universității Oxford. Lucian Isar a mai fost președinte al Consiliului la EFG Securities România si director executiv în cadrul Bancpost. De asemenea, Lucian Isar a ocupat și poziția de vice-trezorier și de șef de comerț la Citigroup România, dar și ministru Delegat pentru Mediul de Afaceri în cabinetul Ponta 1.
ARTICOL PUBLICAT ÎN EXPRES MAGAZIN, EDIȚIA TIPĂRITĂ, DIN LUNA SEPTEMBRIE
