Dialogul politic despre efectele intrarii in vigoare a noului Cod Penal s-a purtat exclusiv in jurul chestiunii interceptarilor si, pana la un punct, a limitarii dreptului la libera exprimare asupra deciziilor instantelor. Cu toate acestea, e putin probabil ca noile norme privitoare la interceptari sa fie miza reala a nemultumirilor Cotroceni-CSM-DNA. In fond, institutiile de forta nu s-au poticnit niciodata in legislatie, iar majoritatea interceptarilor cu impact s-au realizat fie pe limita subtire a legii, fie dincolo de ea. La polul opus, pedepsele pentru coruptie sunt tratate cu generozitate de catre legiuitor, iar termenul de prescriptie pentru faptele asociate in mod curent politicienilor scad corespunzator. Politic, convenabil. Deci, care-i adevarata miza a noului Cod Penal?
La o lectura succinta a Constitutiei, constatam ca sub aspect penal pentru Presedintele Romaniei nu exista decat o singura incadrare in fata caruia ar putea fi vulnerabil. O incadrare penala mai degraba morganatica, fara corespondent in articolele precedentului Cod Penal. O fapta existenta pana acum doar in Constitutie, si asupra careia juristii penalisti nu reusisera sa produca o interpretare unitara. Pe scurt, o fapta despre care se vorbea, dar care nu exista: inalta tradare.
In Constitutia Romaniei, Titlul III, Capitolul II, Articolul 96, legea fundamentala reglementeaza in mod superficial procedura „punerii sub acuzare” a Presedintelui:
ARTICOLUL 96
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.
Cu toate acestea, pana la intrarea in vigoare a noului Cod Penal, notiunea de „inalta tradare” nu era nicaieri definita, sau macar mentionata, in legislatia romaneasca. Astfel, posibilitatea teoretica a folosirii acestei parghii constitutionale exista strict sub aspectul unui articol interpretabil din Constitutie care preciza acest proces parlamentar („punerea sub acuzatie cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor”), fara defini aceasta infractiune sau consecintele penale ale acestui demers.
Printre modificarile aduse Codului penal se numara si articolul 398 care, pentru prima data in istoria ultimilor 24 de ani, defineste fapta de „inalta tradare”, dupa cum urmeaza:
Înalta trădare
Faptele prevăzute în art. 394 – 397, săvârşite de către Preşedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (Art. 398, Cod Penal)
Desigur, dincolo de orice modificari produse de noul Cod Penal, principiul neretroactivitatii legii – cu exceptia notabila a legii penale mai favorabile – ramane intangibil. Insa, in conditiile date, art. 398 CP nu poate face subiectul unei astfel de interpretari, neintroducand in jurisprudenta romaneasca o noua infractiune, respectiv inalta tradare. Asa cum am aratat anterior, Constitutia Romaniei (legea fundamentala, deci) certifica existenta infractiunii de inalta tradare prin articolul 96. Lipsa unui corespondentei in Codul Penal reprezenta un simplu vid legislativ, un gol care trebuia eliminat pe cale parlamentara tocmai pentru a corecta o stare de fapt: infractiunea de inalta tradare, existenta dar nedefinita.
Mai mult decat atat, daca doar prin prisma articolului constitutional referitor la inalta tradare putea fi incrimat exclusiv Presedintele Romaniei, acum, conform noului Cod Penal, atat sefii serviciilor de informatii externe si interne (SRI si SIE), cat si consilierul prezidential pentru securitate nationala, precum si ministri membri ai CSAT (Prim-ministrul, ministrul Apărării Naţionale, ministrul Afacerilor Interne, ministrul Afacerilor Externe, ministrul Justiţiei, ministrul Economiei, ministrul Finanţelor Publice) dar si seful Statului Major General sunt vizati.
Faptele incadrate de Codul Penal in vigoare incepand de astazi sub acuzatia de inalta tradare sunt:
Art. 394 Trădarea
Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale,
se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 395 Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat
Transmiterea de informaţii secrete de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea ori deţinerea de documente sau date ce constituie informaţii secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, săvârşite de un cetăţean român, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 396 Trădarea prin ajutarea inamicului
Fapta cetăţeanului român care, în timp de război:
a) predă teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate române sau care servesc apărării;
b) predă nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;
c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acţiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a forţelor armate române sau a armatelor aliate;
e) luptă sau face parte din formaţii de luptă împotriva statului român sau a aliaţilor săi
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 397 Acţiuni împotriva ordinii constituţionale
(1) Acţiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Întreprinderea de acţiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârşite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
