Acum 24 de ani, când am înființat AMPress, prima agenție care spunea de obicei opusul a ceea ce oferea agenția guvernamentală de știri, controlată de putere, citeam tot, vedeam tot, îmi sfătuiam colegii mai tineri cum să verifice o informație. Nu întotdeauna ai timp să verifici, atunci când știrea pare de uriaș interes. Așa s-a petrecut cu sinuciderea generalului Popa, cel care a condus procesul macabru, terminat cu măcelărirea soților Ceaușescu. Revoluția, am înțeles de la politicienii care au preluat puterea, îngăduie execuția sumară. I-au executat pe repede. Pe repede s-a împușcat și împărțitorul dreptății, generalul-judecător. Știrea a venit de la cineva din tramvai care a spus, venind de la Spitalul Militar Central, că tocmai au adus un general mort, cu gaură în cap. Am alergat cu colegul meu Eugen Mihăescu, scriitor, la respectivul spital fiindcă telefonic nu ne dădea nimeni niciun detaliu. Am intrat, nu foarte greu, la comandantul spitalului, colonel parcă, pus acolo de Revoluție. Aveți un general la morgă, împușcat! Cine e? De la liftieră, cu care am intrat în vorbă, aflasem că e unul Popa, care s-ar fi împușcat! Cum și în ce condiții s-a împușcat, domnule doctor, am riscat întrebarea, prefăcându-ne că știm mai mult, judecătorul soților Ceaușescu? S-a albăstrit, s-a bâlbâit, a zis să așteptăm nițel că are treabă, că e minciună, că n-are la morgă niciun general. Din biroul alăturat l-am auzit raportând ministrului, nu mai știu care era, Stănculescu, Militaru, că trebuie să spună, fiindcă sunt călare pe el niște cretini de la presă. Ălălalt urla la el să nu spună nimic. Cum să nu spun, urla și șeful spitalului, că ăștia știu deja! Am plecat fără să mai așteptăm confirmarea care venise prin uși și am postat știrea, preluată de la AMPress de toate agențiile internaționale de presă. Era o bătaie pe viteză și corectitudine a informației.
Azi îmi las colegii să-și facă meseria. Nu-i cenzurez. Publică de toate. Toți iau de la toți informații. Citesc o tâmpenie despre profețiile lui Nostradamus. Un cititor atrage atenția jurnalistului sau jurnalistei că acum 500 sau 600 de ani România nu se numea România și are, firește, dreptate. De ce ai publicat prostia aia, întreb, nu ca șef? Pentru că are mai multe accesări decât cea cu războiul din Ucraina și atentatul terorist de la Copenhaga. Așa e! Și ea are dreptate. Dar parcă e prea multă gazetărie de tâmpenii azi de dragul ratingului. Lasă-l, zic, pe Nostradamus. Mai puțin și cu Udrea că scriem despre ea mai mult decât despre istoria națională. Ai dat o știre cu măturatul în celulă! N-o mai da imediat și pe cea cu șters geamurile și apoi pe intenția de a schimba mobilierul! Nu m-a ascultat și a publicat o știre, tot legată de Udrea, despre unul care i-a adus flori de ziua înamoraților. Știrea respectivă bate informația preluată de la NASA, conform căreia o parte a Americii va fi atinsă în acest an de cea mai cumplită secetă, cea mai mare din ultima mie de ani. Chiar, de unde au ăștia o evidență a secetelor pe 1000 de ani? Informația poate fi rudă cu cea legată de profețiile felcerului francez.
Strică cititorul presa sau presa nenorocește cititorul? Am bănuiala că e o reciprocitate egal păguboasă. Ne păcălim unii pe alții. Necazul e că am și eu unul, două conturi pe facebook și, dorind să aducem cititori la AMPress, le-am îngăduit colaboratorilor mei să posteze știrile importante și la mine. Pe înțelegerea asta primesc nemeritate mulțumiri pentru rețete de budincă și înjurături pentru Nostradamus. Tot ce-i postat pare că vine de la mine. Inutil să mă justific, să spun că scriu doar editorialele de la AMPress și poezii uneori. Mai nou, poezii pentru copii. Le semnez. Restul e gazetărie contemporană, mai bună sau mai proastă decât cea practicată de mine.
Text publicat pe ampress.ro
