Realizatorul de televiziune Mihai Tatulici a devenit nume de stradă. Am tresărit, zgâlțâit de o spaimă adâncă. S-a dus și Mihai, am zis. A fost, acum câteva zile, în televizor. Păcat! Ce nedreaptă și scurtă, ca un ciucure cu care se joacă pisicile, e viața. Știrea e comunicată de o sursă nesigură și scălâmbă, de un anume Dan Negru. Ca atare devin mai atent cu lacrimile. Negru se laudă că e  cel mai important lucru cu care își aureolează vara asta secetoasă, acela de a obține, în Frecăuți, sau Frătăuți, sat în care s-a născut Mihai, care-i și prozator, deci merită un nume de stradă, sau de uliță, autorizație pentru a-l propti onomastic pe gard. Bun, am zis, dar cu cine s-a bătut, cine s-a opus? Decât să se cheme Frătăuți, mai bine suna  Tatulici!  Mihai a avut păcate, dar nu atât de mari încât cineva să doboare la vot dreptul lui de a fi nume de stradă!

Păcat de Mihai Tatulici! La ultima întâlnire mi-a povestit mândru că i-au ieșit bune toate analizele. Stătea bine cu colesterolul, cu prostata, cu… Ce e viața!

Citesc mai departe și aflu, sub poza în duet Negru-Tatulici, că autorul devenit stradă e viu. M-am luminat. Tatulici n-a murit, iar Dan Negru bate, ca de obicei, câmpii. Cum să faci stradă dintr-un autor viu? Nicăieri în lume nu se petrece asta. Mi s-a întâmplat și mie, când am donat 45 de sculpturi în piatră parcului din Vălenii de Munte, toate rânduite pe o alee unde, licean fiind, am pupat și eu prima fată, ca primarul și consilierii să vrea să mă pună nume de parc. Sau de alee. Cum să mă faceți alee, chiar romantică, viu fiind? Așteptați s-o mierlesc și mă puneți ce vreți! Așa a fost și-n satul meu, la Sângeru, unde au vrut să-i spună astfel, cu numele meu, bibliotecii comunale. O postumitate generoasă se revarsă peste tine când încă respiri. O postumitate care e gata să te sufoce. Mai lăsați-ne, oameni buni!

Dan Negru a reușit să nu-l omoare pe bietul Tatulici. Asasinatul omorâtorului de blonde a eșuat. E în regulă. Poza cu ei doi, în care Tatulici ține în brațe strada omonimă, rămâne în anecdotica românilor. De altfel Mihai e un personaj umoristic . Negru e în gâlceavă permanentă cu umorul de calitate, cu toate că se schimonosește în fel și chip să pară hazliu. E, în puținătatea lui mintală și abundent gălăgioasă, un biet saltimbanc!

Articol publicat pe ampress.ro

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.