Aliat, dar nu colonie. Cu un mesaj pe care, cel putin eu asa il interpretez, Adrian Severin ii adreseaza o lunga scrisoare, Excelentei Sale, domnului Hans Klemm, noul ambasador al Statelor Unite la Bucuresti. Care cuprinde critici devastatoare la adresa Washington-ului. Poate chiar, prea devastatoare pentru a fi primite cu aplauze. De fapt, omul politic roman solicita o revizuire drastica a politicii americane in raport cu partenerul sau, Romania, aflat in epicentrul unei zone extrem de importante din punct de vedere geostrategic. Incercand sa rezum, asa cum l-am inteles eu, textul acestui document, care pare, de fapt, elaborat pentru uzul Departamentului de Stat, nu pot sa nu constat ca, cel putin sub aspectul principalului mesaj, impartasesc acelasi puncte de vedere. Romania poate deveni un stat santinela, dar nu si un stat drona.

M-a atentionat un prieten, un om bine instruit, asupra fortei acestui document, publicat in serial, pana vineri, pe CorectNews. A facut chiar o analogie, comparandu-i forta cu cea a faimosul text „Baroane”, semnat de Tudor Arghezi si adresat ambasadorului celui de-al Treilea Reich la Bucuresti. Cred ca analogia este fortata – nici Statele Unite nu sunt al Treilea Reich, nici comportamentul nu este identic si nici nu putem vorbi de ocuparea, de facto, a Romaniei de catre Statele Unite. Dar importanta politica a celor doua documente, intr-adevar, permite o comparatie. Altfel, celebrul text al lui Arghezi nu este altceva decat un stralucit pamflet, in timp ce Adrian Severin propune partenerului nostru strategic, Statele Unite ale Americii, dar si opiniei publice romane si americane, o stralucita analiza. Dincolo este literatura, aici este rezultatul unei uriase experiente politice, acumulate de Severin cat timp a fost viceprim-ministru si ministru al Reformei in primul Guvern dupa caderea lui Ceausescu, apoi viceprim-ministru si ministru al Afacerilor Externe, sub primul Guvern democrat, si timp de doi ani presedinte al Adunarii Parlamentare OSCE. Dupa care, raportor ONU, cu drepturile omului si vicepresedinte al Comisiei juridice si pentru drepturile omului al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. De ce am tinut sa fac aceste cateva precizari legate de biografia lui Severin? Pentru ca toate aceste perioade de timp, in care a jucat un rol importat in adoptarea unor decizii, a unor politici, coincid cu momente de apropiere semnificativa intre Bucuresti si Washington. As putea spune, din aceasta perspectiva, ca Adrian Severin este, intr-un fel, se identifica cu un critic din interior al unor grave derapaje ale Administratiei de la Washington, in raport cu Romania.

„Ceea ce este bun pentru Statele Unite, va fi bun si pentru Romania”. Acesta este un principiu adoptat de Bucuresti si unanim sustinut de clasa politica, inca de la primele deschideri semnificative ale parteneriatului romano-american. Ceea ce printr-o logica rasturnata inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca ceea ce este rau pentru Washington, va fi rau si pentru Bucuresti. Si acum, sa vedem care sunt – iesind din tiparele formale ale unei exprimari diplomatice –  unele dintre principalele obiective ale Parteneriatului Strategic, din ce in ce mai consolidat, dintre Statele Unite si Romania. In primul si in primul rand, atat Romania, cat si Statele Unite au nevoie ca noi sa ne transformam intr-un pivot, poate cel mai important, in confruntarea strategica care are loc in Europa Centrala, la Gurile Dunarii si la Marea Neagra. Ca sa se intample asta, la Washington a fost exprimata, la inceput, cu toata sinceritatea, o vointa politica, in sensul nu al distrugerii Romaniei pentru a deveni un stat dominat, ci in directia transformarii Romaniei intr-o putere democratica, bine organizata si corect legiuita. Acest prim obiectiv, considera Adrian Severin, a fost ratat. Din cauze interne, dar si prin prestatia ambasadorilor Statelor Unite la Bucuresti, din ultimii zece ani, si a unor membrii ai personalului Ambasadei, care, uneori, au lucrat, in realitate, impotriva acestui Parteneriat. Urmarind interesele unor grupuri de afaceri, cu o agenda de lucru aflata in discordanta cu obiectivele proclamate ale Parteneriatului. Al doilea obiectiv a fost crearea si consolidarea, la Bucuresti, a unei democratii autentice, sanatoase, puternice. Tinta a fost ratata. Statul s-a militarizat. In Parteneriatul Strategic, Statele Unite s-au bazat, mai putin pe institutiile democratice din Romania, si, din ce in ce mai mult, aproape exclusiv, pe institutiile de forta. Acest deficit de democratie, in timp, ar putea sa-i determine pe romani sa devina din ce in ce mai dezamagiti de rezultatele raporturilor cu Statele Unite. Un al treilea obiectiv al acestui Parteneriat a fost dezvoltarea sanatoasa a relatiilor de afaceri dintre societatile comerciale romanesti si cele americane. Din motivele rezumate mai sus, si aceasta tinta a fost ratata. Ramane ca noul ambasador, in masura in care este suficient de receptiv, sa-si utilizeze expertiza pe care o are in materie de resurse umane – stie domnia sa bine ce vreau sa spun – pentru a-i elimina din personalul Ambasadei pe acei subordonati care s-au dovedit, de-a lungul timpului, ca au avut o agenda proprie si nu una legata de substanta parteneriatului romano-american. In fine, urmarindu-si obiectivele geostrategice, care coincid cu cele ale romanilor, Statele Unite si-au propus sa utilizeze, din plin si in mod eficient, vasta cultura politica si experienta romanilor in aceasta parte, destul de complicata, a lumii. Acest obiectiv a fost partial atins. Si, evident, poate fi extins.

As fi mandru ca roman sa constat ca Excelenta Sa, domnul ambasador Hans Klemm si Departamentul de Stat al Statelor Unite adopta scrisoarea deschisa a domnului Adrian Severin ca pe un document de lucru, ca pe un rezultat al unor analize profunde, facute de un om cu experienta si animat de cele mai bune intentii, privind consolidarea relatiilor romano-americane. As fi, evident, incantat daca, intr-o buna zi, as afla ca si modestele mele avertismente si contributii personale, consemnate inclusiv in editorialul de fata, ar fi avute in vedere. Si privite ca un semnal, transmis, cu toata simpatia, pentru valorile democratice ale Statelor Unite, de un roman care a luptat mult, din banca presei, pentru integrarea acestei tari in Uniunea Europeana, in NATO si, in primul rand, pentru a transforma, cu sprijin american, aceasta tara intr-o piesa puternica si extrem de stabila a jocului geostrategic din aceasta parte a lumii.

De aceea, revin si insist asupra faptului ca acceptand, pana la un punct, militarizarea Romaniei – cu tot deficitul de democratie pe care aceasta operatie il implica – acceptand chiar si transformarea Romaniei, pentru o perioada determinata de timp, intr-un stat santinela, nu trebuie, sub nicio forma, nici noi si nici americanii, sa avem in vedere metamorfozarea Romaniei intr-un stat drona. Pur si simplu pentru ca, uneori, drona poate fi utilizata ca torpila, ceea ce inseamna, nici mai mult, nici mai putin, decat autodistrugerea ei. Cu comanda de la distanta.

Articol publicat pe corectnews.ro

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.