Spovedania Partidului Social Democrat

Am scris despre Valeriu Zgonea, mult si apasat, pornind de la uimirea functiei ce l-a cuprins. Am scris despre Valeriu Zgonea, zic, niciodata despre declaratiile lui. Pentru ca, pana astazi, declaratiile celui de-al treilea om in stat erau doar reinterpretari simplificate ale mesajelor oficiale de partid. De altfel, nu l-am privit vreodata pe deputatul Valeriu Zgonea drept un legiuitor individual, un politician cu vocatie de lider sau, macar, ca pe un personaj public bine conturat. Am crezut de la inceput – si-mi mentin ideea – ca Valeriu Zgonea a devenit presedintele Camerei Deputatilor tocmai fiindca-i un personaj colectiv. Prin domnul Zgonea, intreg partidul e la sefia Camerei. Fotoliul ii incape pe toti.

Astazi, pesedeul intrupat in intaiul deputat al tarii a rostit o formula magica a adevarului. E o premiera. Cel putin a ultimului an, caci de luni bune, de la racirea pana la inghet a USL, social-democratii au repetat fara oprire, aproape incercand sa se autoconvinga, ca fostul prezidentiabil liberal Crin Antonescu ar fi partenerul nevazut al presedintelui Basescu. De la presupusele intalniri secrete, sifonate in presa, fara responsabilitate, de senatorul Pop, pana la „adevaratele” motive ale ruperii USL si pana la aderarea la grupul popular european, toate au fost puse in tablou de catre scenaristii social democrati cu un singur obiectiv declarat: asocierea liberalului cu presedintele in exercitiu. Tandemul secret Antonescu-Basescu a fost prima tema reala de contracampanie e liderilor PSD doritori de Cotroceni. Apoi, din ratiuni inca insuficient explicate, national-liberalii au decis sa candideze periculos, renuntand inconstient la singurul potential candidat cu sanse reale care n-a calcat intr-un sediu de parchet sau o sala de judecata nici macar ca martor. Unul dintre putinii politicieni de care coruptia n-a reusit nici sa se apropie, sustin chiar procurorii, prin tacerea lor. Despre speculatii privind colaborarea cu „serviciile” nici nu merita amintim. Iar intr-un moment in care politica trece prin filtrul DNA, iar in tramvaiul 21 oamenii susotesc de frica interceptarilor ambientale, chiar si cand comenteaza pretul zarzavatului, cele doua calitati ale prezidentiabilului Antonescu straluceau in intuneric. In penele, in schimb, au existat alte argumente. Pe care, sunt convins, le vom asculta in ziua de dupa alegeri. Daca ne vor mai interesa.

Ei bine, dupa ce strategia adversarilor electorali a functionat – parca mai puternic chiar in partidul lui Antonescu, decat in randul simpatizantilor – domnul Zgonea face astazi lumina: „Antonescu nu putea fi partenerul lui Basescu”. Ravasitor! Un enunt egal cu spovedania unui mare talhar, cuprins de remuscari in ultima clipa de luciditate.

Cu precizarea ca nu remuscarile i-au dezlegat limba liderului social-democrat, ci schimbarea candidatului liberal. Pentru ca daca PNL si-ar fi asumat sloganul defunctului USL facand „dreptate pana la capat”, macar in interiorul partidului, si ar fi mentinut candidatura fostului lider, astazi, domnul Zgonea n-ar mai fi rostit adevarul pe care-l stiam cu totii, fara a fi altoit de partid. Caci daca principalul contracandidat al candidatului Ponta nu este un „partener” al presedintelui Basescu, atunci la ce bun un candidat Ponta?