| In cea de-a doua parte a zilei de miercuri, 6 aprilie, a fost lansata o informatie senzationala. Si anume ca Romania tocmai s-a aparat, cu succes, de o operatiune de spionaj. Exercitata de israelieni. Si indreptata impotriva sefei DNA, Laura Codruta Kovesi. Spionii, dintre care doi au fost prinsi cu promptitudine, expresie a inaltului profesionalism al institutiilor autohtone, il hartuiau pe tatal sefei DNA. Prin telefoane nocturne. Ziua de miercuri s-a incheiat fastuos. Doamna Laura Codruta Kovesi a fost, in fine, reinstalata de presedinte in inalta functie pe care a indeplinit-o cu mult succes. Dar cum ramane cu spionii? |
Numai in Romania era posibil asa ceva. Agentia de spionaj, prinsa, cum s-a spune, in flagrant, apartine, nu oricarui stat, ci intr-un fel sau altul, statului Israel. Fondatorul organizatiei care ne-a spionat a fost chiar fostul sef Mossad. O personalitate legendara. Iar membrii organizatiei sunt si ei de sorginte Mossada. Oameni dintre cei mai exersati de pe planeta sa execute operatiuni speciale. Si cu multa finete. Maiestrii ai domeniului. Iar in telenovela de la Bucuresti, din cea de-a doua parte a zile de 6 aprilie, Serviciul Roman de Informatii a reusit sa dea lovitura. Sa destructureze, cu o operativitate maxima si cu o inteligenta pe masura, o organizatie de spionaj dintre cele mai redutabile din lume, care actiona pe teritoriul national. Si doi din patru spioni au fost capturati.
Pun pariu ca, incepand de azi, nu vom mai auzi mare lucru despre ei. Si asta se va intampla din mai multe motive. Unul dintre motive este ca, in ciuda declaratiilor oficiale sau insinuate, nu este deloc clar daca a avut loc sau nu o operatiune de spionaj. Ma gandesc la faptul ca hartuirea prin telefoane nocturne a tatalui sefei DNA este cam deplasat sa o atribuim unei operatiuni de spionaj. Probabil ca nici daca sefa DNA ar fi fost deranjata la miezul noptii de catre spionii israelieni si hartuita cu fel de fel de intrebari, tot nu am fi putut vorbi de o operatiune de spionaj. Spionaj nu ar exista nici daca cineva ar extrage “pe surse” informatii din dosarele penale. Fie acesta si membru Mossad. Pentru ca, daca lucrurile ar sta altfel, atunci multi dintre ziaristii de investigatii ar fi spioni. Si nu sunt.
Un al doilea semn de intrebare survine atunci cand aflam, cu subiect si predicat, printr-un comunicat oficial al prezumtivei organizatii de spionaj ca aceasta lucra, de fapt, pentru autoritatile romane. De presupus, fie pentru Ministerul Justitiei, fie pentru Oficiul National de Prevenire si Combatere al Spalarii Banilor, fie chiar pentru Parchetul General. Pentru ca, nu-i asa, statul Israel este un amic si nicidecum un inamic. Iar structurile semioficiale ale statului Israel este greu de presupus ca ar urmari destructurarea statului roman. Prin actiuni de spionaj.
Si atunci ce ne-am putea imagina? Ca daca niciun oficial roman nu a contrazis acest comunicat al organizatiei de spionaj israeliene, atunci lucrurile chiar asa stau: ei au primit un mandat din partea autoritatilor de la Bucuresti, pe care l-au indeplinit cat l-au indeplinit, dar, la un moment, dat cineva a calcat pe bec. A incercat sa afle lucruri pe care nu trebuia sa le afle. Si uite asa, colaboratorii au devenit spioni.
Punand cap la cap toate informatiile de mai sus, carora li se mai pot adauga multe altele, eu unul ajung la concluzia ca, incepand de astazi, vom auzi din ce in ce mai rar despre acest caz de spionaj. Pana cand, nu vom mai auzi deloc. Spionii prinsi se vor topi in neant. Pupat piata independentei!
