Pe zi ce trece o întrebare mi se pare din ce în ce mai actuală: există sau nu o înţelegere între unii liderii sindicali şi o parte a puterii?
Mitingurile, aşa cum le-am văzut în iunie sau astăzi, cu cifre ale participării extrem de diferite (unele ale sindicatelor, alte ale poliţiei) nu mi se par a fi de cele mai multe ori nimic altceva decât o biată supapă de detensionare socială. Un număr de oameni disperaţi sunt aduşi într-o piaţă unde îşi exprimă disperarea fără ca să îi asculte de fapt nimeni.
Oare liderii sindicali sunt conştienţi de această realitate? Oare liderii sindicali chiar vor să-şi atingă revendicările? Există oare posibilitatea unor înţelegeri între unii conducători de sindicate şi unii decidenţi politici?
Dar toate aceste nu sunt de fapt decât nişte biete întrebări retorice.