Pe 19 iunie creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului, şi pe Sf. Cuvios Paisie cel Mare.
Sfântul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinţi Apostoli ai lui Hristos, trăgându-se din seminţia lui David şi a lui Solomon. El s-a născut în Nazaretul Galileii, din tatăl sau, Iosif teslarul – care a fost după aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria – şi din maica sa Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta, care a fost fiica lui Agheu, fiul lui Varahie şi fratele lui Zaharia. Pe ea a luat-o Iosif în însoţire legiuită şi i-a născut pe aceşti fii, care sunt pomeniţi în Evanghelia lui Matei: Iacob, Iosie, Simon şi Iuda.
Iuda, “nu al lui Iscariot” – după cum se grăbeşte să precizeze evanghelistul Ioan – este ultimul pe lista apostolilor, înainte de nefericitul său omonim. El mai este supranumit “Tadeu”, adică “Inimosul, curajosul, omul cu pieptul tare”. Cel care a purtat acelaşi nume cu trădătorul lui Isus este chiar “fratele” Domnului şi al lui Iacob, în înţelesul de rudă foarte apropiată. Iuda Tadeu ar fi mirele din Cana Galileei, la a cărui nuntă Hristos a savârşit minunea schimbării apei în vin; gradul foarte apropiat de rudenie ar explica prezenţa lui Isus la această nuntă.
Sf. Ap. Iuda avea mare râvnă pentru Hristos şi dorea ca toată lumea să-L cunoasca pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, să creadă într-însul, să-L iubească şi să-şi câştige mântuirea.
Această râvnă a lui este povestită şi în Sfânta Evanghelie: “Căci, pe când Domnul grăia către ucenicii Săi: Cel ce mă iubeşte pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu şi Eu îl voi iubi pe el şi singur Mă voi arăta lui… atunci Iuda – nu Iscarioteanul, ci acest frate al Domnului după trup – a zis către Dânsul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii? Ca şi cum ar fi zis: “Doamne, nu numai nouă să ne dai cunoştinţa Ta, ci la toată lumea. Nu numai nouă singuri să ne arăţi mântuirea Ta, ci şi la tot neamul omenesc, că nu numai noi, robii şi ucenicii Tăi, ci şi toată lumea, cunoscându-Te pe Tine Făcătorul şi Mântuitorul său, să Te iubească cu caldură, să-Ţi slujească cu credinţă şi să Te proslăvească în veci.”
Iar după înalţarea Domnului, Sfântul Apostol Iuda a propovăduit pe Hristos în felurite ţări: în Iudeea, Galileea, Samaria şi Idumeea, apoi în cetăţile Arabiei, în părţile Siriei şi ale Mesopotamiei.
El a suferit multe dureri şi osteneli, trecând prin multe ţări, propovăduind pe Hristos, botezând şi încredinţând popoarele şi povăţuindu-le la mântuire. Apoi, după ce s-a dus în părţile Araratului, întorcând mulţime de popor de la înşelăciunea idolească la Hristos, a fost prins de închinatorii la idoli şi, după ce l-au muncit mult, l-au spânzurat pe un lemn în chip de cruce. Şi fiind străpuns cu săgeţi de cei necredincioşi, şi-a sfârşit nevoinţa şi alergarea sa şi a trecut la Hristos Dumnezeu, ca să-şi ia cununa cea veşnică a răsplătirii apostoleşti la ceruri.
Sf. Ap. Iuda este considerat mijlocitor în cauzele disperate, aparent imposibil de rezolvat, ocrotitorul celor disperaţi, deznădăjduiţi. Istorica biserică Sfântul Dumitru-Poştă, situată în spatele Muzeului Naţional de Istorie a României, este singura biserica din Bucureşti în care se află o icoană a Sfântului Iuda Tadeu.
De asemenea, creştinii romano-catolici îl sărbătoresc pe Sf. Ap. Iuda Tadeu pe 28 octombrie.

Rugăciune către sfântul Iuda Tadeu, ocrotitorul celor disperaţi, deznădăjduiţi

O, Sfinte Iuda Tadeu, rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol şi martir glorios, strălucit în virtuţi şi puternic în minuni, credincios şi grabnic ajutător al celor ce te cinstesc şi se încred în tine, priveşte cu ochi milostivi la cel ce astăzi aleargă la tine şi cere mijlocirea ta.
Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe aceia care au pierdut aproape orice speranţă şi se află în pragul disperării.
Priveste deci la mine şi vezi în ce strâmtoare mă aflu.Viaţa mea este o viaţă de suferinţă. Zilele mele sunt pline de durere şi necaz, sufletul meu este o mare amărăciune. Cărările mele sunt pline de spini şi aproape nu trece o clipă fără suspine şi lacrimi şi fără griji mistuitoare care îmi macină toata puterea de viaţă.
Neliniştea, disperarea şi lipsa de încredere în ajutorul de sus îmi copleşesc de multe ori sufletul, astfel încât mi se pare că pronia dumnezeiască m-ar fi părăsit. Atunci sufletul meu se umple de întuneric, credinta se clatină, inima mea slabeşte şi disperarea se furişează în suflet, vrând să se facă stăpână peste mine.
O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu mă poti lăsa în starea aceasta grozavă. La tine alerg, pe tine te rog, ajută-mi. Ascultă, te rog, rugămintea pe care ţi-o fac! Nu mă voi depărta de tine până când nu mă vei asculta. Grăbeşte-te şi vino-mi, te rog, în ajutor şi nu lăsa ca încrederea mea în tine să fie ruşinată. Fă ca prin mijlocirea ta să se preamărească şi întru mine nesfârşita milostivire a lui Dumnezeu. Ascultă-mi rugămintea, mai ales în necazul cel mare pe care îl am acum şi dă-mi grabnicul tău ajutor în (se mărturiseşte necazul).
.Nu lăsa ca sufletul meu să rămână zdrobit de această lovitură a durerii şi să cadă în disperare. Ascultă-mă, o, Sfinte Iuda Tadeu, împlineşte-mi rugămintea şi eu îţi voi fi recunoscător în toate zilele vieţii mele.Te voi cinsti ca pe cel mai de seamă ajutător al meu.Voi mulţumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta şi voi răspândi pe cât îmi va sta în putere cinstirea ta între oameni.
Amin.

loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.