Scrisoarea unei românce din Frankfurt care a aşteptat 7 ore fără să poată vota. “Vă mulţumesc că ne-aţi dovedit încă odată că puterea nu are scrupule şi că tot ce este bun trebuie să moară”

„Voi merge la vot indiferent de condiţii şi voi lupta cu tot ce îmi stă în putere pentru democratizarea alegerilor româneşti”. Acesta este răspunsul pe care ni l-a dat Gabriela Costache, studentă româncă la Universitatea Sorbona, din Paris, când am întrebat-o dacă haosul de la votul din diaspora pentru alegerile prezidenţiale a descurajat-o înainte de turul al doilea. Într-o scrisoare transmisă ziarului Gândul, Gabriela, care nu a putut să voteze duminică, deşi a aşteptat trei ore, ne povesteşte ce a văzut la cozile de români din faţa celor două secţii de votare. La fel ca toată lumea, a văzut dezorganizarea. Evidentă a fost şi umilinţa. Dincolo de asta, Gabriela Costache povesteşte şi cealaltă faţă a românilor de coadă: „oameni râzând, oameni cântând imnul României, oameni cu speranţă”. Dincolo de apelurile mobilizatoare pentru turul al doilea, Gabriela ridică poate cea mai importantă întrebare a momentului: „Facem campanii pentru a mobiliza oamenii să vină la vot, dar avem unde să îi primim? Vrem oare cu adevărat să voteze? Căci realitatea faptică relevă împotrivire îndărătnică şi rea-voinţă din partea autorităţilor române”.
ă prezentăm, mai jos, relatarea Gabrielei Costache, o studentă în vârstă de 23 de ani de la Universitatea Sorbona, din Paris. Dincolo de nemulţumirile privind organizarea alegerilor în diaspora, Gabriela scrie şi despre o „descoperire” plăcută de la cozile de români: „Duminică, am trăit şi altceva pe lângă dezgustul unei false democraţii. Am văzut oameni determinaţi, curajoşi, hotărâţi să facă ceva pentru ţara lor”. La finalul scrisorii ei, Gabriela are şi un îndemn pentru românii din diaspora: „Hai să nu uităm că România suntem noi, poporul român, şi nu nişte indivizi egoişti ce se dau drept lideri democraţi. Nu e vorba de naţionalism, nici de naivitate şi nici de entuziasm de moment. E vorba de propriul nostru viitor! Veniţi la vot şi în turul al doilea şi arătaţi că încă mai aveţi ceva de spus!”.

Redăm, în continuare, scrisoarea integrală a Gabrielei Costache:
„Alegeri prezidenţiale 2014, Paris: doar două secţii de votare (una lângă cealaltă chiar) pentru câteva mii de români, cozi infernale şi ore bune de aşteptare, directive menite să… încetinească votarea. Rezultatul: 1.000 de oameni care nu au mai fost lăsaţi să voteze.

Peste 2-3 milioane de români au părăsit hotarele României începând cu 1989 şi până în prezent (potrivit INS), iar Ministerul de Externe şi Biroul Electoral Central tot nepregătite au rămas. Paris, Londra, Viena, Hamburg, Valencia, New York şi multe alte oraşe au devenit brusc prea mici pentru dorinţa românilor de a-şi VOTA preşedintele.

Azi, 02 noiembrie 2014, trotoarele Institutului Cultural Român şi ale Ambasadei României din Paris forfoteau de oameni veniţi să-şi îndeplinească datoria morală. Vedeai oameni râzând, oameni cântând imnul României, oameni cu speranţă. Îi vedeai ieşind fericiţi şi spunând că după 4-5 ore de aşteptare au reuşit să voteze. Facem campanii pentru a mobiliza oamenii să vină la vot, dar avem unde să îi primim? Vrem oare cu adevărat să voteze? Căci realitatea faptică relevă împotrivire îndărătnică şi rea-voinţă din partea autorităţilor române. E strigător la cer ca după 25 de ani de la ieşirea din Comunism, să nu ne putem exercita una dintre principalele prerogative democratice. Între hotare, românii sunt amuţiţi prin sărăcie şi dezinformare generală; peste hotare, prin negarea dreptului de a ne exprima opinia.

Am stat 3 ore la coadă şi nu am reuşit să mai votez. Prin urmare, nu ştiu cum arătau cabinele de vot, dar nişte doamne „mai norocoase” au ieşit spunând că «ne băgă să votam la WC, între 3 perdele». Una dintre respectivele doamne ne-a mărturisit că e supărată pe statul român şi pe cetăţenii lui pentru că nu fac nimic pentru a schimba situaţia României; că din cauza lor copii suferă de acasă după mamele plecate la muncă în străinătate. A urmat un plâns înecat de strigăte de disperare… Ca ea suntem mulţi: familii dezbinate, suflete rătăcitoare. Imigraţia masivă în contextul actual ascunde şi generează mai departe un dezechilibru inimaginabil.

Dar duminică am trăit şi altceva pe lângă dezgustul unei false democraţii. Am văzut oameni determinaţi, curajoşi, hotărâţi să facă ceva pentru ţara lor. Unii dintre ei erau stabiliţi în străinătate de ani buni şi, cu toate astea, nu au abandonat cozile interminabile, fotografiate sau ocărâte de francezii care nu mai aveau loc de „disperaţii de la vot”.

Strângeam semnături pentru suplimentarea secţiilor de votare în turul doi, când un cuplu de tineri români ne-a întrebat (cu glas de rugăminte) dacă într-adevăr vom face ceva. După atâta vreme, încă le mai citeai în privire dorul de o Românie a noastră. Şi poate că tocmai această luciditate şi dorinţă de renovare a românilor din dispora îi determină pe ai noştri guvernanţi să îi ţină departe de urnele de vot.

Hai să fim uniţi măcar de acum înainte. Hai să nu uităm că România suntem noi, poporul român, şi nu nişte indivizi egoişti ce se dau drept lideri democraţi. Nu e vorba de naţionalism, nici de naivitate şi nici de entuziasm de moment. E vorba de propriul nostru viitor!

Veniţi la vot şi în turul al doilea şi arătaţi că încă mai aveţi ceva de spus!”

Despre Gabriela Costache: are 23 de ani, este din Craiova şi în prezent studiază Dreptul la Universitatea Sorbona, din Paris. După terminarea liceului, a obţinut o bursă de studii în Spania, unde a locuit timp de trei ani. A terminat o licenţă în Filologie Hispanică.
Sursa : Gandul.info