Expres Magazin

A murit Părintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei romane. Vezi aici amintiri despre Părinte-“Să iubeşti, mă! E poruncă!”

Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, a murit marţi, la 97 de ani, în locaşul în care a slujit timp de 35 de ani.  Părintele Arsenie Papacioc este unui unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei.

                   

           Părintele s-a născut pe data de 15 august 1914, în comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat şi dus la Suceava. Dupa ani de detenţie, în 1976 a ajuns la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol, potrivit Radio Trinitas. A primit o pedeapsa de 40 de ani de inchisoare, pentru apartenenţa la Garda de Fier. "Eu însă am fost judecat pentru că fac parte din Rugul Aprins cât şi din Garda de Fier. M-au condamnat 40 de ani să fie siguri că acolo voi zace în veci", după cum mărturisea Părintele, potrivit site-ului crestinortodox.ro   Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc va fi înmormântat joi, la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol.          

Părintele Arsenie Papacioc- amintiri Bogdan Duca                        

          “Să iubeşti, mă! E poruncă!” Aceste cuvinte cu care şi-a întrerupt o conversaţie banală cu mine (de parcă putea fi ceva banal la Părintele…) mi-au rămas înfipte în suflet şi în minte.
Nu am uitat nici când mi-a vorbit despre frumuseţea femeii….Nimeni nu a făcut-o ca el…
Nu am uitat cum bucuros că înţeleg mai bine decât îşi închipuia propriul său trecut politic, mi-a pus în braţe un teanc de albume, tăieturi din ziare de epocă şi….Acatistul Sfântului Arhanghel Mihail, canonisindu-mă să învăţ să înţeleg pagini de istorie în timp ce el, în camera vecină, continua să se confrunte cu valurile de păcate aruncate de credincioşi asupra lui prin Taina Spovedaniei.
Aşa cum nu am uitat chilia plină de cărţi (de la Sfinţi Părinţi la Octavian Paler- Părintele nu “ierta” nimic din lumea culturală, cu o curiozitate ferită de intelectualisme ieftine) şi….(ce şoc pentru ascoriştii şi talibanii generaţiei mele!) televizor.
Nu o să uit copia xerox dăruită de Părintele a unui craniu desenat chiar de el. Un craniu teribil, care însă, în hăurile craniului, avea un punct alb. “Uite. Acolo este Învierea!” ne-a spus Părintele arâtând acel punct, cu bucurie în glas, nouă, celor câţiva care veniserăm să îi vestim, prin colind, Naşterea. Şi ce am uitat îmi vine în cap, acum când plâng nu pentru că Părintele a plecat în Rai (când mor Sfinţii este timp de sărbătoare) ci că au trecut ani de când nu m-am mai dus la el, deşi tot timpul îmi promiteam. Mă “temeam” că mă va readuce la Ortodoxie dintr-un cuvânt şi încă nu sosise momentul sau poate că…pur şi simplu nu mi-am putut imagina că la schitul Techirghiol, în căsuţa bine păzită de maici şi pisici, Părintele nu o să mai fie.

• 5346 afişări
• 3 comentarii

Marţi 19 iulie 2011, ora 21:14

Share

Comentariile voastre

Până acum au comentat 3 vizitatori. Comenteaza si tu!