În ultimile zile asistăm, pe de o parte, la concentrarea uneori excesivă a tirului media asupra acţiunilor oamenilor politici sau a ineficienţei unor administratori ai statului iar pe de altă parte la acuzaţii tot mai agresive ale puterii în faţa criticilor presei.

Presa urmăreşte pas cu pas deplasarea, luările de poziţie sau deciziile celor mai importanţi oameni politici români, comentându -le abundent, dând fiecărei fraze o atenţie, aş îndrăzni să spun, exagerată. Cred că oamenii politici trebuie atent monitorizaţi de către presă dar excesele nu fac decât să decredibilizeze media.

Pe de altă parte, de câte ori au ocazia, figurile cele mai proeminente ale clasei politice româneşti explică cele mai multe dintre relele acestor zile prin intervenţia presei. Altfel nici inundaţiile nu ar fi atât de periculoase, nu ar fi cu adevărat catastrofale dacă presa nu s-ar concentra atât asupra lor, nici situaţia economică nu ar fi din ce în ce mai grea dacă nu ar fi atât de comentată în talk-show-uri, nici situaţia socială nu ar fi cu adevărat explozivă şi scăderea veniturilor cu efecte tragice dacă diverşi jurnalişti nu ar vorbi tot timpul despre ea. Acest punct de vedere este susţinut tot mai des de către cei mai mulţi reprezentanţi ai puterii.

Realitatea este cu totul alta. Exagerările sunt peste tot. Interesele clasei politice, ale trusturilor media sau ale diverşilor jurnalişti sau analişti politici, uneori chiar interesele personale, îşi au rolul lor în conturarea realităţii complexe a României de astăzi.

Totul este cât se poate de firesc. Echilibrul, justa măsură sau coexistenţa chiar şi armată a clasei politice cu media reprezintă premiza obligatorie a oricărui regim cu adevărat democratic. Fără această confruntare nu se poate. Domnilor, vă invit la mai mult calm.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.