Vi s-a întîmplat, desigur, să vă contruntaţi cu exasperarea corectorului ortografic din programul dvs. Word: scrii, de pildă, în româneşte un document setat cu English US ca default, şi, după vreo 12-14 pagini, programul îţi dă un mesaj bosumflat, cum că ai prea multe greşeli de ortografie în text ca el, programul, să prididească a le corecta, drept care se preface că te întreabă dacă eşti de acord să lase corectatul pe altă dată.

Brusc, paginile care erau pictate cu roşu, rînd cu rînd şi vorbă cu vorbă, nu mai au nici pojar, nici febră, se răcoresc subit, şi îţi poţi admira în voie opera fără să te ma mustre nimeni că nu scrii, în loc de subliniate – sublimate şi exasperation în loc de exasperat.

Ei bine, mă simt tot mai des asemeni unui corector incorporat: nu mai pot, nu mai am răbdare, nu mai prididesc să subliniez cu ROŞU aprins toate prostiile pe care le văd năpustindu-se, mai rău decît cascada Urlătoarea, dinspre Dealul Cotrocenilor (cu o mică haltă de ajustare la Palatul Victoria). M-am plictisit să repet că nu am mai pomenit un asemenea guvern inept, la fel de dispus să comită ilegalităţi crase pe cît e de opac la orice sugestie de ameliorare. M-am săturat să vorbesc pentru defularea mea şi a amicilor mei, fără nici o nădejde că se va schimba măcar o iotă, ca să zic aşa, un î din i, acolo, din tărăboiul păgubos al acestei incredibil de păgubitoare pseudo-guvernări. Am obosit peste măsură să mă mir de cîtă prostie, incurie şi nepăsare vădeşte fiecare gînd exprimat de aceşti nechemaţi care pretind că ne conduc.

Între 1996 şi 2000, în timpul mult prea des hulitei guvernări de coaliţie, mă sculam în fiecare dimineaţă cu o senzaţie de rău de mare, de teamă că se va întîmpla o catastrofă: n-o să ma curgă, brusc, apa la robinet, hidrocentrala de la Porţile de Fier o să sece peste noapte, nu se vor mai putea plăti salariile şi pensiile. În fiecare dimineaţă, de pe la 10, îmi trecea, măcar provizoriu: niciuna dintre catastrofele înşirate aici nu se întîmpla. Acum se întîmplă, zi de zi, astea şi încă altele. Vorba lui fi-miu, mi-e dor de ministrul Dejeu! Un ministru responsabil, serios, respectat şi respectabil. Mi-e dor de cei 15.000 de specialişti ai CDR: ăia chiar au existat! Au plătit salariile în timpul unei crize pe care, dacă mă iau după valoarea rezervelor valutare ale BNR, o pot considera de cel puţin 64 de ori mai gravă decît cea de acum (atunci rezervele erau de 1/2 miliard de dolari, acum sînt de 32 de miliarde euro). Nu mă pricep prea bine la PIB şi alte delcatese, dar ştiu prea bune că atunci BANCOREX, Banca Agricolă. SIDEX, RAFO, Petromidia, IMGB, şamd, provocau pagube de miliarde de dolari şi acum plătesc statului impozite de miliarde de dolari. unde sînt banii ăştia? Oricît de scumpă ar fi fost realegerea Marelui Cîrmaci, tot n-a putut costa cît nu se găseşte azi în Trezorerie!

Era sa zic că am aflat de ultima dandana a echipei Boc/Băsescu, dar mi-am luat seama, e cea mai recentă, departe de a fi ultima: cică fondurile structurale de la UE sînt asimilate fondurilor publice, drept care, din orice sumă cîştigată prin competiţia pentru fonduri structurale, bugetul de stat reţine 25%!

N-am aflat-o bine şi mai aflu una: contribuţia angajatorului la CAS ar trebui să reprezinte – nu, cum ar putea crede orice nărod, o sumă diminuată cu 25% faţă de contribuţia de pînă acum, ci o cotă proporţională cu salariul integral al angajatului, înainte de diminuarea cu un sfert. Vă daţi seama ce s-a întîmplat, nu? Cînd au decis să taie salariile cu 25%, idioţii nu şi-au dat seama că vor pierde şi la impozit, şi la CAS, şi la contribuţia angajatorului – deşi toată lumea le-a spus şi le-a repetat asta! – şi acum vor s-o dreagă pe spinarea bugetului instituţiilor publice.

Rezultă destul de clar că guvernul nu vrea doar să micşoreze salariile cu un sfert. Vrea să perceapă tot ce se poate la valoarea nominală a salariului, dacă se poate cea de pe vremea guvernului liberal, şi apoi să reţină 25% din venitul net. Eu aş putea accepta chiar şi asta, cu o singură condiţie: sumele brute, cele care respectă valorile salariale obţinute în vremea guvernului Tăriceanu, să fie scrise cu GALBEN, iar cele amputate de guvernul Boc să se scrie cu PORTOCALIU. Suum cuique tribuere!

Acest articol îl puteţi citi şi pe http://wwwzoepetre.blogspot.com/

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.