O prietenă din Cluj Napoca, al cărei pseudonim internetisto-facebook-ist este Oxana, persoană cu inteligență fină și, firește, umor (numai dobitocii n-au umor!), sugerează, dedesubtul știrii AMPress legată de construcția în regim urgent a unui nou arest, să procedăm la fel. Adică, ajungând la bulău, pardon, arest preventiv, domni și doamne din marea politică au constatat că acolo nu-i duș non-stop, iar eliminarea zilnică a netrebuințelor stomacale se face fără ușă. Uneori  între cel care face pipi, să zicem, pentru a nu coborî la alte opinteli cu rezultat mai consistent, și cel care nu face, se află cel mult o perdea. Doamna Udrea a vrut să aducă una de acasă, de firmă probabil, și nu s-ar fi uitat la bani pentru a mobila cu stil celula. După aceste înalte și înveșmântate în hlamida notorietății văicăreli, ministrul peste Poliție a repartizat iute un teren de câteva hectare, în zonele megieșe Capitalei, pentru a croi un arest european, să nu ne mai facem de rahat în ochii mapamondului și pentru a nu mai insulta pudorile doamnelor și domnilor politicieni, obligați să flatuleze puturos și să-și deșerte mațul gros cu o asistență, prin noroc, tot din lumea bună, sau în fața unor coate goale, ciorditori de portofele. Dacă, zice prietena noastră ardeleancă, dacă  toate reformele au drept preț trimiterea politicienilor acolo, la fața locului, să-i trimitem. Dacă nu mai vrem cozi la depunerea dosarelor pentru indemnizațiile agricole, să-l pușcăm la coadă pe nenea ministrul de resort, să stea trei ore sau trei zile nădușit. Va găsi soluții. Bugetare firește, că nu va da din buzunar. Premierul zice că-i o minciună nerușinată eșecul chestiunii cardurilor de sănătate și lumea toată e mulțumită și zburdă pe la ghișeele sănătății unde ușile toate se deschid automat, doar ce arăți poza pătrată a cardului. Păi dacă așa crede premierul, să-l rânduim și pe el la doctorul meu din sat, în sala cu nădușiții și nădușitele de la sapă, să vadă câtă bucurie e, după ce afli că ai stat degeaba. De ce degeaba? Fiindcă ”nu se poate”.  Nu se poate să-ți iei doctoriile compensate, nu se poate să te trimită la spital, nu figurezi în nu știu ce, iar când figurezi e fără folos, fiindcă îți absentează din caligrafia bolii un indicator care nu coincide la silaba electronică. Sau pe  Bănicioiu să-l trimitem în îmbulzeala ofticoșilor care nu se mai satură de boli. Băiat tânăr, cu vorbă vioaie, coleg de generație cu politica nouă a prosperității. Și el crede că totul e bine. Și Udrea credea că justiția e perfectă, iar bulăul cu closet turcesc, nimerit când intrau dușmanii politici  întrânsul, de-o impecabilă europenitate. Aflându-se acolo, privată de sutien și ojă, doamna s-a șucărit, ca să recoltez din zona noastră comună un cuvânt care nu încape în lumea stilată. Șucărindu-se, s-a rezolvat. Începe marele proiect al mititicii cu aer condiționat și televizor cu plasmă. Vom avea arest al Poliției Capitalei lângă pădure, cu săli de gimnastică și biblioteci care se autocitesc, iar fiecare celulă va avea intrare separată, dacă se întâmplă să vrei să fii vizitată nu doar în arestul la domiciliu, ci și în arestul păzit de gardianul cu pulan de cauciuc. Sau poate că și gardianul va fi înlocuit cu o cartelă sensibilă la voce. Cine-i? Io, Ștefan Cel Mare! Și ușa, sensibilă la timbrul gutural, se va da singură de perete. Toate reformele, dacă au drept preț trimiterea politicienilor la ghișee, să le rezolvăm astfel. Să-i trimitem iute la ghișee, scrie corespondenta mea. Dacă Ponta, ca și Băsescu și alții care i-au precedat, umblând prea des cu elicopterul, cred că autostrăzile-s un moft, să-i trimitem, la volan, cu o Dacie din dotările străvechi ale ministerelor, de la București, via Valea Prahovei, la Cluj, conducând singuri eventual. Poate vom avea norocul să devenim contemporanii minunii de a-i vedea îndesând banii din impozitele jupuite de pe noi în șosele largi, pe care străinătatea lunecă de când lumea, de când lumea-și zice modernă și civilizată și care se cheamă, acele șosele, prescurtat, autostrăzi. Ce ziceți? Eu cred că observația clujencei nu e umoristică, ci plină de înțelepciune practică și merită urmată. Să-i îndesăm pe politicieni, deci, unde ne e greu, fiindcă altfel nu vor pricepe nimic. Până nu-l bagi cu nasul în nenorocire, nu rezonează la suferințe.

Articol publicat pe ampress.ro

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.