Cateodata, politicul isi aminteste ca nimic nu se vinde mai bine electoral – mai ales intr-un an electoral – decat lupta anticoruptie. Si, foarte rar, e drept, actioneaza in consecinta. A fost nevoie de cateva cazuri zgomotoase de magistrati prinsi dincolo de limita legii ca legislativul sa produca si niste sanctiuni. Pe viitor, gratie unui act normativ adoptat aproape in unanimitate, procurorii si judecatorii dispusi sa evalueze dreptatea in euro nu vor mai beneficia si de „pensia de serviciu”. Pensia de serviciu, probabil stiti, e acel artificiu legal prin care principiul contributivitatii, universal acceptat ca just, e suspendat pentru a face loc unor categorii profesionale speciale. Magistratii sunt parte a acestui club select in care nu primesti, dupa retragerea din viata activa, in functie de cat ai contribuit, ci in functie de cat ai meritat. Iar meritul, evident, e ceva profund subiectiv.
Pensiile de serviciu au fost explicatia legala prin care un judecator condamnat pentru fapte de coruptie continua sa incaseze, spre exemplu, si 16.000 de lei pe luna. Si, absolut paradoxal, dincolo de poezia Curtii Constitutionale privind „statutul magistratului in societatea”, explicatia reala pentru introducerea pensiilor de serviciu in cazul procurorilor si judecatorilor a fost tocmai aceea a „unei plase de siguranta impotriva coruptiei”. Fara efect, pare-se.
Cu toate acestea, chiar si cand plenul unui parlament pestrit are, intr-un moment de luciditate, vointa de a elimina aceste privilegii pentru cei care au fost condamnati definitiv si irevocabil, chiar de catre confratii lor, se gaseste cate o voce tabagica sa ia cuvantul in apararea coruptilor. De data aceasta a apartinut Ruxandrei Jipa, consoarta fostului judecatorul controversat Cristian Jipa, protejata la un moment dat – la cererea explicita a sotului – de senatorul penal Catalin Voicu.
Intrata in Parlament in 2000, odata cu devarsarea PRM-ului in legislativ, Ruxandra Jipa a petrecut 8 ani in proximitatea Tribunului pana cand, ca orice peremist cu instinct de supravietuire, s-a insinuat pe listele PSD. Dupa ce social-democratii au trecut-o hopul electoral din 2008, Jipa a intors armele impotriva „ciocoilor” si a obtinut – Dumnezeu si Fiscul stiu cum… – un mandat de senator din partea domnului Dan. Ca PPDD a fost doar un vehicul electoral a demonstrat-o si modul in care a parasit formatiunea pentru a face „dreptate pana la capat” intr-o anexa a PSD, UNPR.
Ca parlamentar, Ruxandra Jipa nu a lasat urme prea adanci in repertoriul legislativ. Din 2000, cand a intrat in Parlament si nu s-a mai lasat scoasa, doamna deputat si, ulterior, senator Jipa a co-produs 4 legi. Atat s-a putut, in cei peste 14 ani de demnitate publica. 4 legi, la care a semnat si dansa, ca multi altii, ca initiator. Restul proiectelor au fost fie retrase, fie respinse.
In spatiul public, Ruxandra Jipa n-a aparut prea des, probabil din acelasi instinct de conservare care-a si plimbat-o prin atatea partide. De fapt, singura aparitie notabila, televizata, de altfel, a doamnei Ruxandra Jipa a fost in 2003, atunci cand, opunandu-i-se lui Mircea Dinescu, se aseza closca peste dosarele fostei securitati, pe care nu le voia publice. „E vorba de siguranta nationala”, ne explica deputatul de atunci, prevestind trecerea, de peste ani, la UNPR.
Probabil tot din ratiuni de siguranta nationala s-a opus senatorul actualei majoritati si eliminarii pensiei de serviciu pentru magistratii condamnati definitiv. Caci ce poate oferi mai multa siguranta unei natiuni decat o casta de magistrati usor de achizitionat – aproape ca parlamentarii PPDD – carora statul sa le ofere zeci de mii de lei lunar, dupa retragerea din activitate… Activitate infractionala, mai exact.
3 comments
Domnule Razvan Zamfir. Mi-a atras atentia un pasaj din preambulul articolului Dvs. : “…Principiul contributivitatii, universal acceptat ca just …”. O fi just, dar poate pentru gura-casca sau pupatori-de-moaste, dar nu pentru oameni cat de cat instruiti. Sa ma explic : sunt profesor de matematica ( liceu) , gradul I cu 35 de ani vechime si am un venit lunar “in mana” de 1900 de lei. Salarul nu mi l-am decis eu; astfel, contributia mea la fondul de pensii este mult mai mica decat cea a unui procuror. Nu consider ca munca mea este mai putin importanta pentru societate decat cea a unui procuror si nici nu am vreun complex in cazul in care s-ar face o comparatie valorica a facultatilor absolvite ( Drept versus Matematica). In consecinta, eu sunt umilit in viata activa, urmand ca sa fiu sanctionat a doua oara la pensie, pentru ca, nu-i asa, am fost lenes si am contribuit mai putin. S-ar putea ca in tari cu democratii consacrate principiul contributivitatii sa functioneze; numai ca acolo, cetatenii sunt platiti echitabil in viata lor activa. Cetatenii acelor tari nu apartin unui stat de tip politienesc, ca la noi, unde magistratii sunt platiti dupa cum deschid sau inchid dosare la ordin politic, iar functionarii de rang mai mult sau mai putin inalt sunt platiti bine, culmea, ca sa nu fure.
Reiau parte din citat : “UNIVERSAL acceptat ca just…”. Ce intelegeti prin universal? Daca va referiti la indivizii ce alcatuiesc clasa politica, precum cetateanca Jipa pe care tocmai ati sapunit-o in articol, artunci va pot intelege. Daca universalitatea aceasta include toti cetatenii acestei tari, atunci v-as spune ca sunteti departe de adevar. Nu putem clama universalitatea acceptarii acestui principiu doar pentru ca alesii politici o sustin. Atrag atentia ca acestia din urma au ajuns “la butoane” in urma unor optiuni de tipul “cel mai mic rau posibil” astfel incat , precum bine stiti, titula de reprezentanti ai neamului este in Romania, o forma fara fond.