Expres Magazin

Amintiri din epoca de aur : Un dascăl care a înfrânt sistemul comunist

Articol de: Oana Stănciulescu

Cea mai puternică amintire a mea din epoca de aur este legată de un dascăl. Într-o perioadă  crâncenă, cea din anii 80, profesorul de limba română de la Liceul Economic şi de Drept Administrativ pe care l-am absolvit  a ales să rişte în fiecare zi pentru a ne deschide nouă ochii. Şi tot aproape în fiecare zi, Securitatea îl căuta ca să îl determine să renunţe. Nu mai vorbim de drumul pe care era nevoit să-l facă la Securitate pentru a da socoteală, lucru pe care l-am auzit mai întâi şoptit pe holurile liceului, mai apoi de la unii colegi, chemaţi şi ei să-l ….toarne pe dascăl. Nu ştiu nici până în ziua de astăzi ce presupuneau întâlnirile profesorului cu Securitatea. Pentru că niciodată nu a lăsat să se înţeleagă ceva, nu am văzut nici cea mai mica slăbiciune, ezitare, teamă.

Să dea socoteală în primul rând pentru că orele de limba română  nu debutau cu obişnuitul salut de bună dimineaţa, ci cu Doina lui Mihai Eminescu, o poezie interzisă pe vremea lui Ceauşescu. Aşa că atunci când uşa se deschidea şi intra dascălul, fiecare elev se ridica în picioare şi recita câte un vers din Doina interzisă. Când un elev se aşeza, altul se ridica, până la ultimul, şi până la ultima silabă din Doina lui Eminescu.

Cei care au trăit înainte de 89 ştiu foarte bine ce însemna doar să vorbeşti despre ceva interzis de regim, darămite să faci din asta un crez, să îţi asumi un asemenea gest indiferent de consecinţe, ca să transmiţi generaţiilor viitoare că mai există speranţă, şi că de ele depinde.

Dascălul meu de Română făcea mult mai mult decât atât, deşi “atât” era mai mult decât au făcut poate milioane de români în perioada aceea.

Dascălul meu de română a vrut cu orice risc să ne înveţe ce înseamnă libertatea, ce înseamnă să trăieşti într-o ţară democrată. Repet, făcea asta la începutul anilor 80.

Aş putea să vorbesc ore în şir despre dascălul meu şi despre cât îi datorez eu, dar şi mulţi alţii.

Cel mai mult pe lume preţuiesc libertatea. Şi asta este şi meritul profesorului meu de limba şi literatura română, Domnul Surupăceanu. Pentru că acesta este numele singurului Dascăl pe care l-am avut. Multumesc domnule Surupăceanu pentru lecţia de rezistenţă, de curaj şi de libertate pe care ne-aţi dat-o, fără să vă gândiţi nici o secundă la preţul pe care urma să-l plătiţi. Domnul Surupăceanu a învins sistemul comunist, prin perseverenţă şi curaj, dar şi prin faptul că a sădit în noi sămânţa libertăţii.

Acest articol a apărut pe dcnews.ro.

• 1987 afişări
• 6 comentarii

Sâmbătă, 17 decembrie 2011

Share

Comentariile voastre

Până acum au comentat 6 vizitatori. Comenteaza si tu!