Nu știu să răspund. Vor răspunde urnele mâine. Regatul Unit al Marii Britanii este în pericol cu o ajustare. Fustanela, caraghioasă pentru gusturile noastre dâmbovițene, pitește între pliurile ei orgoliul independenței. Sondajele, ca peste tot, arată așa cum cere ăl de le-a plătit. Cele care suportă bănuiala independenței spun, cică, fiindcă n-am văzut cu ochii mei, că trei sferturi dintre scoțieni nu vor vota dezlipirea de Marea Britanie, unde fustanela și cimpoaiele se simt protejate de jupoanele încăpătoare ale Regatului Unit. Și totuși… Ce mână o Europă cu zeci de necazuri economice, cu transferuri delirante de populații în derută, cu industrii neperformante, bătută la scor de avânturile asiatice de lângă Pacific, spre fărâmițarea etnică? Naționalismul îndârjit are din nou aer mult sub aripi și se avântă. Un astfel de naționalism, alimentat de curente politice extremiste, a dus Europa și lumea în cel mai pustiitor război mondial. Se pare că e o mare luptă pentru procurarea de precedente. Separatiștii au nevoie de precedente. Stafia țărilor autonome care-au viețuit normal până acum în alte țări, bune, îngăduitoare, răbdătoare, frisonează Italia, Spania, conservatoarea Franță și, nu ultima pe listă, România, cu Transilvania ei care aglomerează câteva sute de mii de maghiari în trei județe, restul trăind în București (al doilea oraș ca număr de maghiari după Budapesta) și prin alte părți. Avem zeci de mii de familii mixte. Mi-l amintesc pe Ioan Ghiuri Pascu, tralentatul actor și cântăreț, pe care l-am promovat, puști fiind, în mari spectacole pe stadioane. Mama – unguroaică, tatăl – oltean. Cum să-l faci pe Ioan autonom în raport cu Ghiuri?
Da, doritorii de ruperi așteaptă cu sufletul la gură rezultatul scoțian. E nevoie de precedente. Pentru ce? Anglia asigură de bine de rău un nivel de viață aproape confortabil cetățenilor săi. Nu o duce grozav, însă. Economia cea mai puternică a Europei rămâne cea a Germaniei, renăscute prin lege și disciplină nemțească din propria cenușă după al doilea mare război. Anglia, Franța, Italia trag încă greu la dealul unionist, iar boii avântului economic par costelivi. Va izbuti Scoția, strânsă în granițele ei de sătuc nordic de acum trei sute de ani, mai mult, în planul vieții cetățenilor, decât laolaltă cu celelalte sate adunate lângă rochia largă a Reginei? Nu cred. Ce știu e că dacă separatiștii vor fi mai numeroși, exemplul va fi trâmbițat din toate goarnele unei Europe care are destule sătucuri în sate care-și vor primari proprii, steag deosebit și armată etnică. Toate acestea vor cere bani în plus, ori lumea în care trăim duce lipsă tocmai de bani pentru a-și astupa nevoi vitale.
Articol publicat pe ampress.ro
