Grupurile de interes politic de astăzi nu sunt capabile de o reformă profundă, care le-ar putea asigura încrederea electoratului şi, în consecinţă, accederea la putere, care este visul oricărui politician. În loc de o reformă reală, în ultimii ani s-au făcut doar nişte banale cosmetizări, şi acelea forţate mai mult de tenta dată de anchetele DNA, decât de o voinţă politică venită din interiorul formaţiunilor respective. În ultimii ani, partidele au încetat să mai fie „vii” din punct de vedere politic, începând să semene tot mai mult cu râmele şi organismele asexuate. Pentru acestea, înmulţirea sau transformarea înseamnă doar divizare, nicidecum transformare din temelii a noului organism.

În ultimii ani, coaliţiile au semănat, mai degrabă cu alinierea mai multor râme, sub formă de miriapod, pentru păcălirea prădătorilor, fără să presupună crearea unor noi organisme, reale şi de sine stătătoare, prin care să se poată reforma sistemul, dincolo de spălarea pe faţă cu săpun parfumat. După aceeaşi logică, strategia păguboasă conturată la vârful PSD vizează copierea metodei lui Băsescu de a obţine supremaţia asupra partidelor de dreapta, prin divizarea atât de pronunţată a acestora, încât nici unul dintre ele să nu îi mai poată pune probleme serioase, sau Cacealmaua lui Năstase, care a produs TSD-ul controlat de Victor Ponta.

Încercarea lui Ponta de a-l împinge de la spate pe Sebastian Ghiţă să încerce divizarea stângii, în aşa fel încât el să îşi poată păstra în orice condiţii statutul de şef de clan este jalnică şi, totodată, ar reprezenta începutul sfârşitului pentru politica actuală, aşa cum o cunoaştem, în cazul în care s-ar materializa. Cu puţine şanse de reuşită, având în vedere că PSD este un partid mult mai bine închegat şi care a ţinut piept mult mai multor furturi decât era odinioară PDL, acest gen de strategie nu face decât să submineze puterea conducerii PSD, pe termen lung, pentru că orice pui, concurent cu mama sa la castronul cu mâncare ajunge, la un moment dat, să îşi bată părinţii în bătaie şi apoi să-i lase să moară de foame, cu condiţia să crească mai înalt decât aceştia. Din fericire, strategia cu pricina seamănă mai degrabă cu o cacealma.

Râmele, nişte biete fiinţe hermafrodite au, în acest moment, mai multe posibilităţi de a se transforma decât au dovedit că ar avea închistatele partide politice de astăzi. Ele sunt capabile de a supravieţui chiar şi în cazul în care sunt secţionate, dar, pentru că fiecare excrescenţă are ambele organe sexuale, sunt capabile să se reproducă, formând şi organisme noi, deşi o fac pe bâjbâite, pentru că nici nu văd, nici nu aud, nici nu miros. Bietele noastre partide politice nici măcar pe bâjbâite nu se pot întâlni şi reproduce în organisme noi, capabile să ducă mai departe sarcinile puterii, acesta fiind şi motivul pentru care scena politică s-a încins deja peste măsură, după lovitura mortală dată de „generaţia Facebook” la alegeri. Ani de-a rândul, politicienii au cântat pe toate vocile posibile balada dorinţei de atragere a votului nehotărâţilor, iar acum, când acest lucru s-a materializat, dar
totul din întâmplare, tuturor le este teamă de Hidra apărută la orizont. Schimbările pe care acest avertisment dat de votanţi le determină pe scena politică sunt esenţiale, doar că politicienii, ameţiţi după loviturile încasate în campanie, nu le percep.

În timp ce guvernul se mai ţine într-un fir de păr, social-democraţii au început păruiala, iar Vanghelie şi Ghiţă visează la noi formaţiuni politice de stânga, în cadrul unor scenarii rescrise puţin, dar fumate de mult timp. Cacealmalele acestea nu se vor materializa, cel mai probabil, pentru că social-democraţii sunt unii dintre cei mai disciplinaţi soldaţi politici, iar tinerii, chiar şi cei din PSD, nu sunt interesaţi atât de mult de politică, cât de viitorul propriu.

Cu Iohannis care se pregăteşte că descindă cu forţe proaspete la Cotroceni, după concediu, deşi nu prea ştie nici el ce îl aşteaptă acolo, dar şi cu un UDMR care se pregăteşte să sară la prima invitaţie în barca dreptei, guvernarea actuală are o majoritate din ce în ce mai fragilă, iar ultima grijă a lui Victor Ponta, în aceste condiţii, ar trebui să fie divizarea stângii. Tentativa lui Ghiţă este, probabil, menită mai ales să intimideze seniorii, sau „baronii” partidului, la fel ca şi iniţiativa privind numărul limitat de mandate, propusă de Ponta.

În „tabăra adversă” este, poate, un lucru bun că Iohannis merge acum să se relaxeze şi să mediteze în concediu, poate chiar să ceară girul politic al vreunei puteri străine, departe de ochii curioşilor, pentru că, la întoarcere, îl aşteaptă sarcina complicată de a descâlci iţele încurcate ale bombei aruncate pe piaţă de Traian Băsescu, în privinţa implicării serviciilor în campania sa electorală, un cartof fierbinte care este posibil să îl ardă serios la degete. Dacă Băsescu va avea convingerea că ar câştiga mai mult alăturându-se Guvernului de stânga decât noului preşedinte, pentru că doi politicieni de dreapta, care au şanse de a deveni lideri este posibil să nu încapă în aceeaşi încăpere prea mult timp, atunci este posibil să îi facă noi probleme neştiutorului nostru preşedinte, care urmează să îşi preia mandatul pe 21 decembrie.

Nici unul dintre aceşti lideri, care se doreşte „şeful tuturor şefilor” nu are, însă, puterea de a pune piciorul în prag şi a face o reformă adevărată, începând cu propria formaţiune politică, aşa că alegerile din 2016 pot aduce noi surprize pentru ei, dacă nu se trezesc nici până atunci. Palmele pe care le-au luat la prezidenţiale par să nu fie suficiente; poate pumnii de la alegerile locale vor avea mai mult efect.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.